“Fecioara şi scheletul uman”: straniul caz din 1979 de prezenţă a unor entităţi necunoscute

310

Un caz extrem de semnificativ, care demonstrează posibilităţile unor entităţi dintr-o „altă lume” de a crea diverse imagini cu aspect uman, precum şi tendinţa simplistă a oamenilor din zona creştină de a considera orice imagine feminină eterică drept „Fecioara”, a avut loc în nordul Spaniei, în seara zilei de 14 octombrie 1979. Iată sinteza evenimentului, descris pe larg – în urma unor repetate anchete locale şi ale unor investigatori veniţi din alte zone ale ţării – de revista spaniolă „Vimana” din Barcelona (Nr. 6/1980).

Eroul principal al întîmplării a fost Juan Coba Satién – de 64 ani – care îşi avea casa în valea Barria de Paul, din localitatea Abadilla de Cayon (Spania). Pe la ora 19,30, Juan a ieşit în curte să vadă vitele înainte de căderea nopţii. Nu se îndepărtase mult de casă când, în faţa lui, la vreo 15 metri, a văzut cum se apropia lent o formă strălucitoare, care plutea la aproximativ un metru deasupra solului. Nu era mare, părea a fi sferică, dar cu o prelungire accentuată în partea superioară, care îi dădea aspectul unei „pere luminoase”. După părerea sa, diametrul orizontal ar fi fost cam de 30 centimetri. Lumina pe care o emitea era alb-gălbuie, intensă, dar nu obositoare.

Când a ajuns la vreo 3-4 metri în faţa lui, straniul glob luminos s-a oprit în aer. În acele momente, din partea lui inferioară au început să fie emise ca un fel de scântei. Uimit, martorul fără voie a putut vedea cum partea sferică se tot umfla şi se micşora ritmic, de parcă ar fi fost o inimă care bătea singură. În liniştea începutului de noapte, nu auzea niciun zgomot, niciun sunet care să fi fost emis de insolita prezenţă din faţa sa.

La un moment dat însă, a simţit cum îl cuprinde o frică nestăpânită, întrucât pe forma luminoasă care pulsa în faţa sa au apărut două imagini tulburătoare: un mic schelet de om şi o femeie tânără în miniatură! Ulterior, Juan avea să declare celor care l-au investigat că a văzut „scheletul şi Fecioara”.

Înspăimântat de extraordinara apariţie, ce depăşea puterea lui de înţelegere, a făcut un pas înapoi. Ca răspuns, „lumina” a început să se retragă şi ea, iar după ce a depăşit un pâlc de arbori, s-a oprit şi a emis din partea inferioară o mică ploaie de steluţe. Apoi, s-a deplasat vreun kilometru şi, după ce a mai emis un „jet” de steluţe, a dispărut în păduricea de pe Monte Serracin.

Ulterior s-a constatat că globul luminos a mai fost văzut şi de alţi localnici, care se aflau însă la distanţe mai mari. În următoarele zile ale lunii octombrie, câţiva localnici au mai văzut globuri luminoase prin grădinile caselor. Stranie demonstraţie a posibilităţilor pe care le au aceste „forme globulare radiante” de a crea cu o uşurinţă extraordinară imagini eterice ale unor fiinţe omeneşti – fie de dimensiuni normale, fie de dimensiuni mult mărite pentru a impresiona prin înălţimea lor, sau invers, prin dimensiuni mult micşorate!

Desigur că, faţă de asocierea celor două imagini – scheletul şi femeia tânără -, reduse ca dimensiuni, autorităţile eclesiastice nu au fost interesate să transforme apariţia respectivă într-un motiv de pelerinaj. În schimb, realismul manifestării oferă multe explicaţii celor preocupaţi în mod obiectiv de investigarea şi înţelegerea a ceea ce înseamnă existenţa unor lumi invizibile, precum şi coexistenţa lor cu lumea noastră, a pământenilor.

P.S. O fi fost un fulger globular?