În 1990 forţele armate ruseşti controlau şi aveau în pază spaţiul aerian al Turkmenistanului. Aici se afla Armata 12-a de Apărare Aeriană, aflată sub comanda unui colonel rus. Acest colonel sovietic, în momentul când i s-a raportat că la nici 3 km distanţă pe cer se află „o navă foarte mare, care nu se mişcă”, a ieşit din biroul lui de comandant, s-a uitat prin binoclu, s-a convins că n-a mai văzut niciodată aşa ceva şi fără să mai stea pe gînduri a ordonat să se tragă în „nava inamică”! Şi a specificat: 3 rachete! Rachete sol-aer, extrem de puternice, care ar fi doborât şi Luna dacă o atingeau. N-au atins-o, ba mai mult au făcut „poc” fără niciun rezultat, umplându-l de ruşine şi de umilinţă.
În momentul acela de furie, a ordonat ca două avioane de luptă, înarmate „până în dinţi” cu câte doi oameni la manşă, să doboare imediat „drăcovenia imperialistă” care-l umilise pe el. Cele două reactoare, cu tot cu oamenii de la bord, care n-au apucat să se catapulteze, au pierit în explozii şi fum, prăbuşindu-se din cauze necunoscute Piloţii au murit dezintegraţi.
Dacă ţinem cont că OZN-ul nu manifestase nici o intenţie de a ataca pe cineva sau de a perturba vreo instalaţie, atunci atât gestul cât şi modul de a gândi al colonelului sunt criminale. S-a ordonat o anchetă care n-a avut rezultat şi ca să se şteargă orice urmă, escadrila celor patru victime nevinovate „a fost desfiintată”. Nu există escadrila, nu mai există nici morţi, nici avioane distruse, nici OZN-uri!
Articolul respectiv din jurnalul „Vecernâi Petersburg” din noiembrie 1991 a avut ca rezultat o anchetă asupra tragicului eveniment. S-a aflat cu această ocazie că acel comandant a fost mutat la o unitate din cadrul Poligonului de încercare a armelor atomice din Extremul Nord.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În 1990 forţele armate ruseşti controlau şi aveau în pază spaţiul aerian al Turkmenistanului. Aici se afla Armata 12-a de Apărare Aeriană, aflată sub comanda unui colonel rus. Acest colonel sovietic, în momentul când i s-a raportat că la nici 3 km distanţă pe cer se află „o navă foarte mare, care nu se mişcă”, a ieşit din biroul lui de comandant, s-a uitat prin binoclu, s-a convins că n-a mai văzut niciodată aşa ceva şi fără să mai stea pe gînduri a ordonat să se tragă în „nava inamică”! Şi a specificat: 3 rachete! Rachete sol-aer, extrem de puternice, care ar fi doborât şi Luna dacă o atingeau. N-au atins-o, ba mai mult au făcut „poc” fără niciun rezultat, umplându-l de ruşine şi de umilinţă.
