„Trăsurile aeriene” sau „Vimanele” din timpul Indiei antice erau dotate cu armament nuclear şi erau din aur! Civilizaţia omenească din vechime a fost la fel de avansată ca cea de azi!

În „Vedele” (o colecţie de texte originare din vechea Indie) întâlnim mai multe referiri la construcţii de…farfurii zburătoare! De exemplu, într-un paragraf ni se spune că un Ribhus (primele fiinţe mortale, conform Vedelor) a construit o „trăsură aeriană” sau „vimana” pentru uzul celor doi Asvinas („medicii zeilor”). Aeronava era confortabilă şi se putea mişca oriunde în ceruri. Vehiculul (conform descrierilor originale) putea zbura mai repede decât mintea, era triunghiular, mare şi pilotat de cel puţin trei oameni. El mai deţinea trei roţi şi era alcătuit din aur, argint şi fier, dar, cel mai des era descris ca fiind din aur.

„Triunghiul zburător” ateriza pe pământ cu mare zgomot, fiind capabil să coboare şi pe mare şi apoi să ajungă la ţărm (era un fel de navă amfibie). În afară de cei trei piloţi, această navă mai putea transporta între 7 şi 8 oameni. Se spune că ea avea zboruri programate: 3 zboruri ziua şi trei noaptea. Plecarea sa era acompaniată de acelaşi zgomot uriaş ca şi aterizarea, atât de mare fiind zgomotul încât clădirile din apropiere se zguduiau foarte tare.

Vimanele din Vede mai conţineau, de asemenea, rachete, armamente, precum şi alte guri de foc. Aceste arme de război moderne ar fi cauzat în antichitate distrugeri uriaşe. Poate era vorba chiar de rachete nucleare. Citim astfel  un pasaj din Mahabharata: „Era un singur proiectil, încărcat cu toate puterile Universului. O coloană incandescentă de fum şi foc, strălucitoare ca o mie de sori, s-a ridicat în toată splendoarea sa. Era o armă necunoscută, un tunet de foc, un mesager gigantic al morţii, care reducea totul la cenuşă”.