Culmea ironiei: un mare navigator francez n-a murit datorită mării, ci a …trenului

Amiralul Dumont d’Urville a fost una din cele treizeci şi nouă de victime ale primei mari catastrofe feroviare din Franţa, pe 8 mai 1842. În ziua aceea, Compania Căilor Ferate pusese vagoane suplimentare la dispoziţia numeroşilor pasageri veniţi să vadă spectacolul jocurilor de ape prezentat la Versailles cu ocazia sărbătoririi regelui Ludovic-Filip. După serbare, spre sfârşitul după-amiezii, mulţimea s-a înghesuit în cele patruzeci de vagoane ale trenului de 17:30. Angajaţii căilor ferate au închis uşile vagoanelor cu cheia, pe dinafară, şi trenul părăsi Versailles, tras de două locomotive.

Între Clamart şi Meudon, una din osiile primei locomotive s-a rupt, provocând catastrofa: primele vagoane, în care se afla şi Dumont d’Urville, au fost strivite şi apoi mistuite de flăcări. Navigatorul a murit carbonizat, împreună cu soţia şi tânărul său fiu. Omul care făcuse de două ori înconjurul lumii, cercetase Antarctica, descoperise ţinutul Adelie, explorase Oceania şi adusese din călătoriile sale harta a 15.000 de leghe de ţărm, murea la câţiva kilometri de Paris.
Chiar a doua zi, la Academia de Ştiinţe s-a pus în discuţie utilitatea încuierii uşilor de la vagoanele de cale ferată…