O gaură de vierme este o scurtătură ipotetică care ar putea conecta o parte a galaxiei la alta. În ciuda popularităţii lor în cărţile şi filmele SF, găurile de vierme au fost greu de demonstrat din punct de vedere teoretic. Acum însă, noi cercetări fac ca găurile de vierme să pară mai puțin SF-uri și puțin mai credibile pentru a fi traversate chiar de către oameni.
Ideea existenţei găurilor de vierme este aproape la fel de veche ca și cea a a găurilor negre. Chiar dacă s-ar putea forma o gaură de vierme, atracția gravitațională a materiei din interiorul acesteia ar face probabil ca gâtul său (cel mai îngust punct din tunel) să se închidă, împiedicând deplasarea dintr-o parte în alta. Teoreticienii au propus modalități de a menține o gaură de vierme deschisă, de obicei prin adăugarea de materie exotică ale cărei proprietăți rezistă colapsului gravitațional. Acum, Jose Blazquez-Salcedo de la Universitatea Complutense din Madrid și colegii săi au găsit o soluție de traversare a găurii de vierme care nu necesită materie exotică.
Echipa a modelat gaura de vierme folosind un cadru semiclasic, în care materia este tratată ca un set de fermioni generici (particule cum ar fi electronii și pozitronii) descriși de funcțiile de undă cuantică. Materia interacționează prin câmpuri electromagnetice clasice, ceea ce simplifică ecuațiile.
Prin variația parametrilor, inclusiv sarcina și masa fermionilor, Blazquez-Salcedo și colegii săi au descoperit că găurile de vierme ce pot fi traversate ar putea exista atunci când raportul dintre sarcina totală și masa totală din gaura de vierme depășește o limită teoretică care se aplică găurilor negre. Cercetătorii speculează că această soluție ar trebui să rămână valabilă într-un model mai complet, în care câmpurile corespunzătoare interacțiunilor materiei sunt cuantificate.
Dar găurile de vierme pe care Blazquez-Salcedo și colegii săi le imaginează sunt microscopice – prea mici pentru ca oamenii să se poată strecura prin ele. De aceea, Juan Maldacena de la Institutul pentru Studii Avansate din New Jersey și Alexei Milekhin de la Universitatea Princeton, au explorat găuri de vierme prin care ar putea trece un călător. Modelul lor presupune că găurile de vierme se formează într-un spațiu-timp în 5 dimensiuni, așa cum s-a propus în unele cosmologii ale teoriei șirurilor. Cercetătorii arată că o gaură de vierme prietenoasă cu oamenii – cu acceleratii mai mici de 20g – ar putea permite o călătorie între galaxii în mai putin de o secundă. Această scurtă durată s-ar aplica numai persoanei din gaura de vierme, întrucât un observator extern ar măsura călătoria ca având o durată de mii de ani.
