Oamenii de știință au analizat în ultimii ani un fenomen care apare din ce în ce mai des: dungi de fulgere roșii care seamănă cu tentaculele unei meduze roșii strălucitoare ce atârnă sus pe cer.
Aceste fulgere au fost denumite şi „spiriduşi” și sunt produsul unor explozii electrice super-rapide care apar în atmosferă, la o distanță de aproximativ 60-80 km deasupra Pământului. Deşi ele au fost văzute pe toate continentele, în afară de Antarctica, de la descoperirea lor (în 1989), fenomenul încă nu este foarte bine cunoscut şi durează doar câteva zecimi de secundă.
Stephen Hummel, expert la Observatorul Austin McDonald, a reușit să surprindă o fotografie perfectă a acestor fulgere de tip meduză pe 2 iulie 2020, aflându-se pe o creastă de pe Vârful Locke din Munții Davis (vestul Texasului / SUA).
Fulgerele roşii de tip meduză se formează în zona ionosferei (partea superioară a atmosferei, caracterizată de o ionizare produsă de radiația solară). „Spiriduşii” sunt greu de văzut de la sol din cauza norilor, dar și pentru că se întâmplă atât de departe de suprafața Pământului. EI sunt mult mai ușor de observat de pe Stația Spațială Internațională.
„Spiriduşilor” li s-a dat acest nume magic de către regretatul profesor de fizică al Universității din Alaska, Davis Sentman, datorită faptului că „este potrivit pentru a descrie aspectul lor”, având o natură trecătoare, ca de spiriduşi.
Fulgerele obişnuite lovesc solul, eliberând energie electrică pozitivă care necesită echilibrarea printr-o descărcare electrică egală și încărcată opus în cer. „Spiriduşii” însă apar mult mai sus în cer decât fulgerele obișnuite. Cu cât furtuna este mai puternică și cu cât produce mai multe fulgere, cu atât este mai probabil să producă un „spiriduş”. Strălucirea roșie a acestui fenomen este un rezultat al azotului gazos ridicat în atmosferă, care este „excitat” de exploziile de electricitate rezultate din fulgere.