Teleportarea apare chiar şi în Biblie – nu e doar imaginaţia celor care au produs serialul SF „Star Trek”

3.270 vizualizari

Teleportarea – sau capacitatea de a transporta instantaneu o persoană sau un obiect dintr-un loc în altul – este o tehnologie care ar putea schimba cursul civilizaţiei şi modifica destinele naţiunilor. Ar putea transforma irevocabil regulile confruntărilor militare: armatele şi-ar putea teleporta trupele în spatele liniilor inamici sau pur şi simplu ar putea teleporta conducerea inamicului, cu scopul de a-i captura. Sistemul de transport de astăzi – de la maşini şi nave la avioane şi căi ferate, precum şi numeroasele industrii care asigură funcţionarea acestui sistem – va deveni învechit; am putea să ne teleportăm pur şi simplu la locul de muncă, aşa cum am putea să ne teleportăm mărfurile la piaţă. Vacanţele ar deveni lipsite de eforturi, căci ne-am putea teleporta la destinaţie. Teleportarea ar schimba totul.

Primele menţiuni referitoare la teleportare se găsesc în texte religioase precum Biblia, în care spiritele îi transportă pe oameni dintr-un loc în altul. Acest pasaj din Faptele Sfinţilor Apostoli (Noul Testament) pare a sugera teleportarea lui Filip din Gaza în Azot: „Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se. Iar Filip s-a aflat în Azot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în Cezareea“ (Fapte 8:36-40).

Prima menţionare a teleportării în literatura science-fiction a apărut în povestea lui Page Mitchell, Omul fără corp, publicată în 1877. În acea poveste, un om de ştiinţă reuşeşte să dezasambleze atomii constituenţi ai unei pisici şi să-i transmită printr-un fir de telegraf. Din nefericire, bateria s-a epuizat în timp ce savantul încerca să se teleporteze pe sine însuşi. Doar capul i-a fost teleportat cu succes.

Sir Arthur Conan Doyle, cunoscut mai ales datorită romanelor cu Sherlock Holmes, era fascinat de noţiunea de teleportare. După mulţi ani în care a tot scris romane şi nuvele, a început să se cam plictisească de seria Sherlock Holmes şi, în cele din urmă, şi-a ucis eroul, făcându-l să plonjeze în moarte împreună cu profesorul Moriarty, într-o cascadă. Dar protestele publicului au fost atât de vehemente, încât Doyle a fost obligat să-l reînvie pe detectiv. Dat fiind că n-a putut să-l omoare pe Sherlock Holmes, Doyle a decis în schimb să creeze o serie cu totul nouă, avându-l drept erou pe profesorul Challenger, care era un alter ego al lui Sherlock Holmes. Amândoi aveau o minte ageră şi un ochi exersat în rezolvarea misterelor. Dar în vreme ce Sherlock Holmes se folosea de o logică rece, deductivă pentru a descifra cazuri complexe, profesorul Challenger explora lumea obscură a spiritualităţii şi a fenomenelor paranormale, inclusiv teleportarea.

În romanul din 1927, Maşina dezintegratoare, profesorul întâlneşte un domn care inventase o maşină ce putea să dezintegreze o persoană şi apoi să o reasambleze în altă parte. Dar profesorul Challenger este oripilat când inventatorul se laudă cu faptul că invenţia sa ar putea, dacă ar ajunge în mâini nepotrivite, să dezintegreze oraşe întregi cu milioane de locuitori, la o simplă apăsare de buton. Profesorul Challenger foloseşte apoi maşina pentru a-l dezintegra pe inventator şi părăseşte laboratorul, fără să-l reasambleze.

Apoi, teleportarea a pătruns în lumea filmului. Filmul Musca, din 1958, examinează explicit ce s-ar putea întâmpla dacă teleportarea s-ar produce aiurea. Când un om de ştiinţă se teleportează cu succes în cealaltă parte a încăperii, atomii lui se combină cu cei ai unei muşte care pătrunsese întâmplător în camera de teleportare, aşa încât omul de ştiinţă se transformă într-un monstru mutant grotesc, pe jumătate om, pe jumătate muscă.

Teleportarea a devenit pentru prima oară proeminentă în cultura populară odată cu serialul Star Trek. Gene Roddenberry, creatorul lui Star Trek, a introdus teleportarea în serial, deoarece bugetul Studioului Paramount nu permitea recurgerea la efecte speciale costisitoare necesare pentru a stimula lansarea unor astronave şi aterizarea pe planete îndepărtate. Era mai simplu să teleportezi echipajul de pe Enterprise la destinaţie.