Un personaj celebru din Antichitate a fost Apollonius din Tyana, „făcătorul de minuni”. Din adolescenţă, Apollonius a fost interesat de filosofie, a studiat învățăturile mai multor profesori și, în cele din urmă, a devenit discipol al lui Pitagora. A întreprins o serie de călătorii de lungă durată, care l-au dus în locuri îndepărtate – Orientul Mijlociu, Etiopia, Egipt, Grecia, Italia – unde a venit în contact cu gânditori renumiți, care l-au inițiat în magie și alte științe oculte și de la care a învățat multe; apoi, a devenit capabil să-și dezvolte propriile puteri supranaturale.
Apollonius a devenit cunoscut pentru puterea lui de a vindeca, de a învia din morți și de a profeți. Remarcabil este și faptul că era în stare să înțeleagă orice limbă străină.
Un scritor din Antichitate, Philostratus, a scris o carte despre Apollonius. Philostratus susține că Apollonius putea să dispară în condiții supranaturale și că a fost teleportat, în două rânduri, în locuri îndepărtate.
De exemplu, la scurt timp după întoarcerea înțeleptului din India, o epidemie de ciumă a început să facă ravagii la Efes și niciun remediu nu o putea stăvili. Atunci, s-a trimis o delegație la Apollonius, pe care l-au rugat să devină „vindecătorul suferinței lor“. Apollonius prevăzuse că Efesul (situat la o distanță de aproximativ 50 de km distanţă) va fi lovit de o epidemie și, înțelegând gravitatea acesteia, a spus „Să mergem“. În aceeaşi clipă, el s-a teleportat la Efes, săvârșind, următoarea minune: căutând să identifice cauza epidemiei şi constatând că era vorba de un demon deghizat în cerșetor, Apollonius l-a distrus, punând astfel capăt epidemiei.
