Se poate vorbi cu alte lumi şi alte inteligenţe cosmice cu ajutorul unei oglinzi negre! A făcut-o ocultistul John Dee, în timpul reginei Elisabeta…

1
6.510 vizualizari

John Dee ocultismJohn Dee (1527-1608) a fost unul dintre faimoşii ocultişti ai lumii. În timp ce lucra la operele sale, undeva prin anul 1581, avu parte de o întâmplare extraordinară. Îi apăru în faţă o fiinţă supraomenească sau, cel puţin, neomenească, înconjurată de lumină. Pentru simplificare, John Dee îl numi “înger”. Acesta îi lăsă o oglindă neagră ce mai există încă la British Museum. E o bucată de antracit extrem de bine lustruită.

Îngerul îi spuse că uitându-se în acest cristal va vedea alte lumi şi va putea lua contact cu alte inteligenţe decât cele umane, idee extrem de modernă. El îşi notă conversaţiile pe care le avu cu aceste fiinţe non-umane şi unele fură publicate, în 1659, de către Meric Casaubon, sub titlul “O relatare adevărată şi fidelă a ceea ce s-a petrecut între doctorul John Dee şi unele spirite”. Câteva alte conversaţii sunt inedite şi manuscrisele se află la British Museum.

Cea mai mare parte a notelor luate de John Dee şi cărţile pe care le pregătea au fost, după cum vom vedea, distruse. Totuşi, ne rămân suficiente elemente pentru a putea reconstitui limba vorbită de aceste fiinţe, pe care Dee o numea “limba enochiană”. Este ori prima limbă sintetică, ori prima limbă non-umană de care avem cunoştinţă. În orice caz, e o limbă completă, care are un alfabet şi o gramatică. Printre textele în limba enochiană care ne-au rămas, unele sunt de o matematică mai avansată decât era această ştiinţă în epoca lui John Dee.

Limba enochiană a stat la baza doctrinei secrete a faimoasei societăţi Golden Dawn, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dee îşi dădu seama curând că nu reuşea să-şi amintească discuţiile avute cu vizitatorii străini. Pe atunci nu exista nici un dispozitiv de înregistrare mecanică a vorbelor. Dacă ar fi putut dispune de un fonograf sau de un magnetofon, destinul lui Dee şi, poate, al lumii s-ar fi schimbat.

Din nefericire, Dee avu o idee care-l duse la pierzanie. Totuşi, era perfect raţională: să găsească pe cineva care să se uite în oglinda magică şi să aibă conversaţii cu extratereştrii, în timp ce Dee ar fi luat note. În principiu, ideea era foarte simplă. Din nefericire, cei doi vizionari recrutaţi de Dee, Barnabas Saul şi Edward Talbott, se dovediră, succesiv, a fi nişte canalii. Se debarasa destul de rapid de Saul, care pare să fi fost un spion în solda inamicilor săi. Talbott, în schimb, care-şi schimbă numele în Kelly, se cramponă. Şi încă atât de tare încât îl ruină pe Dee, îi seduse soţia, îl plimbă prin aproape toată Europa sub pretextul de a face din el un alchimist şi sfârşi prin a-i distruge complet viaţa.

Dee muri în cele din urmă, în 1608, ruinat şi complet discreditat. Regele James I, care-i urmase Elisabetei, îi refuză o pensie şi dânsul muri în mizerie…