Să spunem lucrurilor pe nume: centurile de castitate nu au fost folosite niciodată în realitate în timpul Evului Mediu! Se pare că totul n-a fost decât o idee falsă din secolul al XIX-lea…
Mulţi dintre noi au auzit deja de celebra „centură de castitate”, un obiect masiv, din fier, fixat cu un lacăt robust, impenetrabil, fără cheie, şi care ar fi fost purtat de femeile din Evul Mediu, în jurul zonelor lor intime, pentru a fi împiedicate în a avea relaţii fizice cu alţi bărbaţi, decât cu soţii lor. Dar, chiar a existat un asemenea dispozitiv acum aproape 1.000 de ani? Sau a fost un mit creat în timpul Renaşterii şi a perioadei victoriene (1840-1900), o epocă de 60 de ani, caracterizată şi prin perversiuni?
Mitul centurii de castitate susține că acesta datează din jurul anului 1100, atunci când cruciații „își sigilau” nevestele înainte să plece spre Țările Sfinte. Pofta femeilor de a întreţine relaţii intime era una legendară și niciun soț nu se putea aștepta ca soția lui să rămână credincioasă timp de ani de zile, astfel încât cavalerii au simțit că au doar o singură alegere: o centură de castitate de fier. Numai că o femeie, dacă ar fi purtat teoretic un asemenea dispozitiv, în mod sigur ar fi murit, din cauza riscurilor mari de infecţii.
Există o singură problemă: centurile de castitate nu au existat niciodată în perioada medievală. Totuşi, de ce mitul centurii de castitate medievale s-a născut şi ne-a influenţat atât de mult imaginația noastră? Vina aparține perioadei Renaşterii şi perioadei victoriene (aşa cum spuneam mai sus), ale căror perversiuni au transformat centura de castitate imaginară într-o realitate.
E adevărat că la sfârşitul perioadei medievale apar desenate în cărţi şi centurile de castitate. De exemplu, în anul 1405 Konrad Kyeser a scris „Bellifortis”, o carte despre tehnologia militară, catapulte și alte dispozitive. În carte, putem vedea şi un desen al unei centuri de castitate (vedeţi fotografia de mai jos). Însă, era doar o glumă, căci această carte a lui Kyeser e plină de asemenea glume şi fabulaţii; de exemplu, acolo putem găsi un dispozitiv care asigura invizibilitatea (un concept SF chiar şi în zilele noastră). Aşadar, chiar şi în anii 1400, centurile de castitate nu erau reale, ci doar simple glume, imaginaţii ale oamenilor.
Istoricul Sarah Bond argumentează: „Adevărul despre centurile de castitate este acela că acestea sunt în mare parte o ficțiune construită în perioadele Renașterii și a timpurilor moderne timpurii, pentru a scoate în evidenţă un Ev Mediu barbar”.
În timpul Renaşterii, au apărut mai multe ilustraţii în care femeile purtau centuri de castitate. În asemenea scene, un soț gelos își închidea soția într-o centură de castitate metalică. Femeia aştepta plecarea soțului ei, în timp ce iubitul ei așteapta ascuns, ţinând în mână o copie a cheii de la centură. De îndată ce soțul pleca, centura de castitate a femeii se deschidea.
De ce a apărut totuşi ideea centurii de castitate pentru femei? În timpul Renaşterii, fetele adolescente se căsătoreau adesea cu bărbați care aveau 30 de ani sau mai mult. Un soț mai în vârstă nu putea satisface tot timpul dorințele tinerei sale soții. De aceea, o centură de castitate promitea să fie o soluție, pentru ca tânăra femeie să nu-şi caute alţi amanţi.
Dar, chiar dacă centurile de castitate erau un mit inventat de soții nesiguri de nevestele lor, acestea dezvăluie o viziune misogină asupra femeilor. O carte despre vrăjitorie din secolul al XV-lea, descrie pofta trupească a femeilor ca fiind una insaţiabilă şi că „de dragul de a-și îndeplini poftele, femeile se cuplează chiar și cu diavolii”.
Însă, întregul mit al centurii de castitate s-a bazat pe ideea că este imposibil pentru femeile să fie credincioase bărbaţilor lor…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Mulţi dintre noi au auzit deja de celebra „centură de castitate”, un obiect masiv, din fier, fixat cu un lacăt robust, impenetrabil, fără cheie, şi care ar fi fost purtat de femeile din Evul Mediu, în jurul zonelor lor intime, pentru a fi împiedicate în a avea relaţii fizice cu alţi bărbaţi, decât cu soţii lor. Dar, chiar a existat un asemenea dispozitiv acum aproape 1.000 de ani? Sau a fost un mit creat în timpul Renaşterii şi a perioadei victoriene (1840-1900), o epocă de 60 de ani, caracterizată şi prin perversiuni?
Istoricul Sarah Bond argumentează: „Adevărul despre centurile de castitate este acela că acestea sunt în mare parte o ficțiune construită în perioadele Renașterii și a timpurilor moderne timpurii, pentru a scoate în evidenţă un Ev Mediu barbar”.
