Radiestezia – un mister nerezolvat de ştiinţă. Cum se pot găsi apele subterane, obiectele pierdute şi persoanele dispărute cu ajutorul unei baghete magice?

Prin anii ’80, mai multe sate situate în Franţa nu aveau apă. Prefectura ar fi vrut să le alimenteze prin filtrarea apei unui mic râu, dar primarii au protestat întrucât operaţia nu oferea suficiente garanţii. Un fântânar, pe nume Georges Avril, a detectat cu bagheta un izvor care, după părerea lui, furniza debitul cerut, adică 20 de litri pe secundă. Nu i s-a acordat încredere, însă era atât de sigur de existenţa izvorului încât a garantat cheltuielile operaţiei: sondajul a fost efectuat şi s-a găsit un izvor cu o capacitate de 48 de litri pe secundă.

Aproape pretutindeni în lume, în special în mediul rural, există oameni capabili să detecteze ape subterane. Ei lucrează de obicei cu o baghetă în formă de furcă pe care o ţin de cele două capete, sau cu un pendul. Bagheta sau pendulul reacţionează imediat în preajma unui izvor. Adevăraţii fântânari, numiţi şi radiestezişti, posedă zeci de atestări.

Capacitatea înnăscută de detectare a izvoarelor a fascinat omenirea de-a lungul secolelor. Se spune că Isaac Newton s-a preocupat de această problemă şi chiar a făcut experienţe. Thomas Edison ar fi atribuit succesele radiesteziei electricităţii, în timp ce pentru Albert Einstein explicaţia fenomenului ar consta mai degrabă în electromagnetism. În Franţa, puţurile descoperite de către fântânari sunt estimate la zeci de mii şi tot aici există mai multe organizaţii specializate: Asociaţia prietenilor radiesteziei, Federaţia naţională a radiesteziştilor şi a fântânarilor, Sindicatul naţional al radiesteziştilor. etc. Există librării specializate care, pe lângă cărţi, vând anual mii de pendule şi baghete.

Trebuie spus că totdeauna s-a polemizat intens pe marginea radiesteziei, raţionaliştii tratându-i pe radiestezişti drept farsori şi obscurantişti. Geologii spun că în multe locuri este suficient să sapi pentru a găsi apă. Dar totuşi cum se face că uneori se găseşte apă acolo unde geologii experimentaţi şi-au declinat competenţa? Căci este un fapt pe care-i probează rezultatele numeroaselor experienţe, chiar dacă bagheta nu seamănă cu un instrument ştiinţific: în practică, fântânarii sunt în general eficienţi.

Radiestezia este practicată de milenii. În lanţul de munţi Atlas din Africa de Nord, s-a găsit într-o peşteră o pictură rupestră veche de 8.000 de ani, care reprezintă un fântânar: înconjurat de spectatori, el caută un izvor cu bagheta în mână. Poate că tocmai acest instrument a dat naştere ideii de baghetă magică. Chinezii se ocupau de această artă cu 4.000 de ani în urmă, pentru a detecta izvoare şi zăcăminte miniere.

Deşi bagheta din lemn, în formă de furcă, reprezintă instrumentul tradiţional al radiesteziştilor, totdeauna a existat – şi există încă – o mare varietate de baghete, în special din metal, din fanon de balenă, din corn sau ebonită şi mai recent din plastic. Sunt utilizate de asemenea pendulele – obiecte sferice din lemn, sticlă sau metal, suspendate de un fir sau ou un lănţişor – care au apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Reacţia baghetei este uneori foarte violentă.

Radiestezia nu este de altfel sensibilă numai la izvoare subterane. Un fântânar pe nume Grisez a descoperit în 1904 zăcămintele de potasiu din Alsacia, la Wittelsheim, în apropiere de Thann. După 1918, ministrul de război l-a însărcinat pe abatele Alexis Bouly, inventatorul cuvântului radiestezie, să repereze obuzele neexplodate pe câmpurile de bătălie. Pentru serviciile şi lucrările sale, guvernul i-a acordat în 1950 titlul de cavaler al Legiunii de onoare.

Se poate explica ştiinţific radiestezia ? „Frecarea de sol a apei subterane în mişcare generează un câmp electric”, explică Ghislain de Marsily, specialist in hidrogeologie, lector la Facultatea de Mine din Paris. „Acest fenomen este deosebit de pregnant atunci când apa trece dintr-un strat de argilă într-un strat de nisip. Harul fântânarilor ar consta deci tocmai în detectarea acestui câmp magnetic”.

 

S-au făcut numeroase cercetări pentru a se explica misterul detectării izvoarelor. Un timp s-a crezut că această operaţie ţine de o sensibilitate faţă de anomaliile câmpului magnetic terestru, dar această părere n-a fost confirmată pe de-a întregul de fapte. Un număr de radiestezişti pretind că au capacitatea de a găsi nu numai ape subterane şi zăcăminte miniere, ci şi obiecte pierdute sau persoane dispărute, de la distanţă, prin mişcarea pendulului pe o suprafaţă plană sau pe o hartă.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.