Cu ajutorul unei cititoare, am descoperit enigma unei cărţi poştale din 1955! Dar, încă o poveste misterioasă apare la orizont…

273

mormant leliaCum e şi destinul ăsta câteodată… Mai ţineţi minte articolul acesta pe care l-am publicat în ianuarie 2011? Să desluşim enigma unei vederi din anul 1955: scrisoare de dragoste trimisă de un bărbat iubitei sale? Ţin minte că l-am scris cu multă pasiune… şi nu e de mirare, căci misterele sunt pasiunea mea. În esenţă era vorba de o carte poştală, scoasă la licitaţie pe okazii.ro, pe verso-ul ei putând fi citite câteva rânduri trimise unei femei (fete), pe nume “Lelia Constantinescu”. Iată ce scria pe spatele cărţii poştale:

“Păpuşa mea dragă.
Mă plimb prin oraşul copilăriei mele, cu gândul şi dorul numai la tine. Era mult mai frumos dacă tu, prinţesă mică, erai lângă mine. Cu tot dorul şi dragul, te pupică mult, mult, mult Mămicuţa (Nănicuţa) ta.
Salutări şi la restul familiei”.

Prima dată, am presupus că e vorba de o scrisoare de dragoste trimisă de un bărbat unei domnişoare, dar, aşa cum spuneam şi în articolul respectiv, identitatea “Mămicuţa” m-a pus puţin pe gânduri:

“În primul rând, nu ştiu dacă e “Mămicuţa” şi nu “Nănicuţa”. Să fi fost totuşi, vorba, de mama fetei? Atunci, nu văd rostul pentru care chiar e necesar să pună sintaxa “domnişoara” înaintea numelui destinatarului. În plus, dacă era vorba de mama ei, de ce acestea îi spune “salutări şi la restul familiei”? De ce îi acordă atât de mare importanţă Leliei, iar ceilalţi membri ai familiei sunt ca şi ignoraţi? Voi, ce părere aveţi? E scrisoare de dragoste trimisă de un bărbat iubitei sale, sau o scrisoare de dragoste părintească de la mamă la fiică? Vă aştept părerile”.

Acum, aş putea spune că enigma acestei cărţi poştale a fost desluşită, graţie unei cititoare, căreia îi mulţumesc foarte mult pe această cale! Ea mi-a scris ieri, pe Facebook, un mesaj în care spunea că a ajuns pe site-ul meu, la articolul mai sus menţionat, după ce a dat, total întâmplător, peste un mormânt care i-a atras atenţia. Cititoarea (ce doreşte să rămână anonimă) a rămas impresionată, atât de fotografie, cât şi de mesajul de pe cruce. Astfel, în acelaşi mormânt sunt îngropate, Ioana Constantinescu (“mămica”) şi fiica, Lelia Constantinescu. Iar, pe mormânt stau scrise următoarele:

“Aici şi-a împlinit destinul, după o viaţă de aşteptări neîmplinite, Ioana Constantinescu, mămica, 1879 – 1968”. Iar ceva mai jos:
“Destinul mi-a refuzat viaţa frumoasă, Lelia, 1971”.

Nişte mesaje care spun totul: faptul că cele două femei, mamă şi fiică, au avut o viaţă nefericită, plină de neîmpliniri. Cum am găsit răspunsul la articolul meu din 2011, peste 5 ani, aş putea spera să mai găsesc pe cineva, martor sau cunoscător al vieţii celor două femei, pentru a-mi povesti ce drame sau neîmpliniri au trăit cele două femei? De ce au fost ele dezamăgite? Nu ştiu de ce, dar povestea aceasta mă atrage mult. Aşa cum şi cititoarea mea a fost atrasă de mormântul celor două femei (care, apropo, se găseşte în Cimitirul Iancului din Bucureşti, în spatele bisericii cu acelaşi nume). Simt că un mister interesant se ascunde în spatele poveştii…

Încă ceva: cititoarea mea, căutând pe Internet după numele mamei, a găsit un nume asemănător (Ioana Constantinescu) care s-ar fi sinucis, bându-şi propriul sânge! E posibil să fie doar o coincidenţă, dar dacă nu e!? De aceea, spun că această poveste ar putea deveni una foarte interesantă, dacă aş putea afla mai multe amănunte…