Să desluşim enigma unei vederi din anul 1955: scrisoare de dragoste trimisă de un bărbat iubitei sale?

45
7

Trăim în epoca modernă, în care telefonul mobil, SMS-ul, MMS-ul, Facebook-ul şi Yahoo Messenger au devenit metoda principală de comunicare între oameni. Chiar şi îndrăgostiţii recurg la aceste metode moderne de comunicare. Căci, se pare că trăim într-o epocă în care timpul nu mai are răbdare, şi, în afară de comunicare instant, ne dorim şi dragoste instant. Din păcate.

Să luăm următorul caz: există un cuplu de doi îndrăgostiţi, care (ghinionul lor!) îşi trăiesc marea poveste de dragoste în 1955. Amândoi locuiesc în Bucureşti, dar unul dintre ei a trebuit să se ducă până în Iaşi, pentru două săptămâni. Fata a rămas singurică în Bucureşti, nu are telefon acasă (nu are nici Yahoo Messenger, bineînţeles!!) Băiatul, aflat în Iaşi, îi este dor de iubita sa, la fel cum şi fetei îi este dor de iubitul său. Ce ar putea face cei doi în perioada de două săptămâni? Poate să-şi trimită scrisori de dragoste! Desigur, pentru ca o scrisoare sau o vedere să ajungă dintr-un capăt al ţării în celălalt, erau necesare câteva zile bune. Acum, un SMS ajunge instantaneu.

Ce romantic! Iubirea trebuie să fi fost altfel în acele vremuri…Mult mai profundă! Să citim împreună vederea din fotografia de la începutul articolul, trimisă în luna august 1955 de cineva unei fete, numită „dra Lelia Constantinescu”:

„Păpuşa mea dragă.

Mă plimb prin oraşul copilăriei mele, cu gândul şi dorul numai la tine. Era mult mai frumos dacă tu, prinţesă mică, erai lângă mine.

Cu tot dorul şi dragul, te pupică mult, mult, mult Mămicuţa (Nănicuţa) ta.

Salutări şi la restul familiei”.

P.S. Sincer, mi-ar fi plăcut să fie o scrisoare de dragoste autentică, trimisă de un bărbat, iubitei sale. Dar identitatea „Mămicuţa” mă pune puţin pe gânduri. În primul rând, nu ştiu dacă e „Mămicuţa” şi nu „Nănicuţa”. Să fi fost totuşi, vorba, de mama fetei? Atunci, nu văd rostul pentru care chiar e necesar să pună sintaxa „domnişoara” înaintea numelui destinatarului. În plus, dacă era vorba de mama ei, de ce acestea îi spune „salutări şi la restul familiei”? De ce îi acordă atât de mare importanţă Leliei, iar ceilalţi membri ai familiei sunt ca şi ignoraţi?

Voi, ce părere aveţi? E scrisoare de dragoste trimisă de un bărbat iubitei sale, sau o scrisoare de dragoste părintească de la mamă la fiică? Vă aştept părerile.

Sursa vederii: http://www.okazii.ro/catalog/52033373/c-p-iasi-palatul-sfatului-popular-regional-anul-1955.html#galerie