Povestea stranie a unui bărbat care pretinde că a vizitat trecutul (anul 1966). Alunecările în timp sunt posibile datorită undelor gravitaţionale?

Alunecările de timp, cunoscute și sub denumirea de deplasări în timp, sunt un fenomen în care o persoană experimentează o schimbare bruscă în timp și spațiu. Se poate manifesta ca un sentiment de a fi transportat într-un alt timp sau loc, sau chiar ca o scurtă viziune asupra trecutului sau viitorului. Acest fenomen a fost înregistrat de-a lungul istoriei, și a făcut obiectul a numeroase dezbateri și speculații.

Pe 11 iunie 1997, furtuni violente s-au abătut peste Wirral (nord-vestul Angliei), producând un spectacol de lumini spectaculoase pe cerul de deasupra lui Hoylake. În timp ce tunetele zguduiau zona, un bărbat văduv de 67 de ani, pe nume Jimmy, a dispărut din casa lui. Jimmy primea tratament pentru depresie în acel moment, iar cei doi fii ai săi, Roger și Martin, s-au dus să-l caute. Roger s-a gândit că tatăl său s-a dus într-un bar, dar Martin, mereu pesimist, s-a temut că tatăl său a plecat pentru totdeauna de-acasă, pentru a vagabonda. Copiii nu și-au putut găsi tatăl absent în ziua aceea.

A doua zi, aceștia l-au căutat din nou. Deodată, Roger l-a văzut pe tatăl său, Jimmy, plimbându-se prin „The King’s Gap”, cu un zâmbet pe buze, ceva ce nu mai văzuse la el de multă vreme. S-a oprit, a țipat la tatăl său și a coborât din mașină, iar Jimmy a rămas acolo, încă având acel zâmbet. Roger, îmbrățișându-și tatăl, a spus: „Tată, unde naiba ai fost? Martin și cu mine te-am căutat peste tot”. Tatăl lui i-a răspuns într-un mod ciudat și șocant: „Cred că am murit și am plecat în rai”. Roger şi-a pus tatăl în maşină şi l-a dus acasă.

Când au ajuns acasă, Martin a fost foarte supărat pe tatăl său pentru că a plecat fără să lase un bilet în care să spună unde se duce, dar Roger l-a rugat pe fratele său să tacă o clipă pentru ca tatăl să povestească unde a fost. A ieşit o poveste foarte ciudată: Jimmy ieşise din casa lui din Hoylake la 11 noaptea și fusese surprins de ploaia torenţială. Fusese aproape hipnotizat de fulgerul care strălucea printre norii negri și văzuse deasupra capului o lumină strălucitoare, despre care presupunea că făcea parte dintr-o experiență din apropierea morţii. Lumina era orbitoare și fierbinte, iar Jimmy și-a dat seama încet că era soarele – un soare de vară aprig, arzător, pe un cer care acum era albastru azur. A văzut un zmeu roșu în formă de romb atârnând pe cer și apoi Jimmy și-a lăsat ochii în jos: acolo era Hoylake Sands, plin de oameni îmbrăcați în ținutele colorate de altădată. Lui Jimmy i s-a părut că erau anii ’50 sau ’60. Nu-i venea să creadă ce vedea în faţa ochilor săi.

Pentru o clipă, el a crezut că acesta este paradisul: totul era așa cum îşi amintea când era tânăr, la 30 de ani, când nu avusese niciodată probleme de sănătate și viața era atât de minunată şi simplă. Jimmy se grăbi să coboare pe nisip și simți căldura soarelui uscându-i hainele ude și nu se putea opri din zâmbet; depresia îngrozitoare care-i chinuise viața se evaporase. Oare Jimmy se întorsese în timp?

Jimmy și-a dat seama că s-a întors cumva înapoi în timp și a descoperit, vorbind cu câţiva oameni, că se afla în anul 1966. Jimmy asculta muzică Beatles pe un mic radio cu tranzistor, lângă o doamnă care făcea plajă și îi venea să plângă. Totul era doar un vis? S-a aplecat și s-a dus să apuce nişte nisip în mână, pentru a se asigura că totul era real, când un copil i-a aruncat din greșeală o minge de plajă în față. A râs când băiatul și-a cerut scuze. S-a uitat la standul de înghețată și a știut că, cu cardul de credit în buzunar, nu-și putea cumpăra nimic; din punct de vedere tehnic, nu avea bani. Jimmy a petrecut ceva timp pe acea plajă, tot timpul temându-se de întoarcerea în anul 1997.

S-a îndepărtat și, în cele din urmă, s-a îndreptat spre Market Street, oprindu-se în fața magazinului Woolcraft, unde mama și mătușa lui Jimmy cumpărau întotdeauna lână pentru a tricota pulovere pentru el și frații săi. A ajuns pe Wood Street, înainte de a vizita magazinul de bricolaj unde unchiul lui îl trimitea mereu după șuruburi și cuie. Și apoi, când o dubiţă a trecut pe lângă Jimmy, totul a dispărut. Așa cum se temea, 1997 se întorsese plictisitor… A simțit că o inteligență superioară – poate Dumnezeu – l-a lăsat să se întoarcă în 1966, pentru a-i arăta ce fel de persoană era încă în adâncul sufletului, în ciuda anilor de depresie și anxietate.

După ce au auzit povestea tatălui său, copiii lui Jimmy au insistat să-și viziteze medicul, pentru că lor le era cu adevărat frică pentru sănătatea mintală a bătrânului. Când Jimmy a discutat calm despre experiența sa cu medicul său, acesta a părut fascinat, crezând că Jimmy nu halucinase în legătură cu călătoria în trecut, ci cumva – printr-un fenomen pe care știința nu l-a descoperit încă – vizitase anul 1966. Jimmy spuse gânditor: „Încă mai am pantofii cu nisip, nisipul din 1966, singura bucată din trecutul meu pe care l-am putut salva, și voi păstra acel nisip ca o comoară. Ştiu că unii vor spune că sunt nebun, dar mie nu-mi pasă ce spun sau gândesc ei”.

Sursa povestirii: Tom Slemen, scriitor din Liverpool, cunoscut ca autor al celei mai bine vândute serii de cărți „Haunted Liverpool”, care documentează incidente paranormale și crime nerezolvate sau neobișnuite.

Schimbările temporale au fost deja recunoscute de știință: sunt mici alunecări în continuum-ul spațiu-timp, cauzate de undele gravitaționale, care au fost observate pentru prima dată în septembrie 2015, iar de atunci oamenii de știință au continuat să învețe mai multe despre ele cum aceste unde pot modifica timpul și spaţiul. Ei au descoperit, de asemenea, că, în ciuda a ceea ce se spune că nimic nu se poate mișca mai repede decât lumina, spațiu-timpul însuși se poate extinde mai repede decât lumina. Acest lucru nu încalcă regulile relativității, deoarece nimic nu se mișcă fizic prin spațiu, ci spațiul însuși se întinde, iar unii fizicieni cred că aceste mici descoperiri ne vor conduce într-o zi la o maşinărie care ne va permite mai întâi să televizăm trecutul, iar apoi să ne permită să vizităm trecutul în mod personal.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.