Planul secret al ruşilor la sfârşitul celui de-al doilea război mondial: dezlipirea Moldovei de România şi lipirea ei de Barasarabia sovietică

16 vizualizari

Foametea din anii 1946-1947 din România a fost o perioadă de lipsuri alimentare majore în special la nivelul populației provinciei Moldova, consecință a unui complex de cauze: în principal seceta, dar și distrugerile agriculturii provocate de război, existența livrărilor de alimente impuse de condițiile armistițiului (și de existența Armatei Roșii) şi efectele negative ale reformei agrare din martie 1945.

Situaţia devenise cu adevărat disperată; de exemplu, Legiunea de Jandarmi Bacău raporta în 30 decembrie 1946: „sunt foarte dese cazurile când sunt văzute pe uliţele satului femei cu copii în braţe plângând de foame şi locuitori adunându-se în fata primăriilor şi cerând să se aducă grâu şi porumb că mor de foame”.

Ruşii, care se aflau deja cu armatele lor pe teritoriul României încă din 1944, s-au gândit să profite de secetă şi să-şi pună în aplicare un plan secret: acela de a smulge Moldova românească şi o alipi de Basarabia trecută deja la URSS. Acest lucru trebuia început prin crearea unei stări de spirit, a unui curent de opinie în rândul populaţiei moldoveneşti şi anume ca traiul este incomparabil mai bun peste Prut şi că „fraţii” din Basarabia sunt gata să-i primească dacă ei o cer. Ocazia „fericită” pentru ruşi a venit odată cu seceta, aşa cum spuneam mai sus.

În 1947, ruşii au iniţiat convoaie „clandestine” cu NKVD-işti îmbrăcaţi în ţărani care au început să treacă în Moldova fie prin nord cu căruţe, fie peste Prut cu bărci. Ei aduceau ceva petrol pentru iluminat, pâine sau mălai şi sare, cică pentru a-şi ajuta fraţii, îndemnându-i să ceară alipirea la Republica Moldova.

Concomitent s-a dispus de ruşi ca guvernul de la Bucureşti să blocheze aprovizionarea Moldovei, fapt care desigur nu a fost cunoscut decât de o mână de trădători aflaţi în posturi cheie ale partidului, unii din ei veniţi, aşa după cum se ştie, din Rusia după 1944.