Decizii secrete ale celui de-al doilea război mondial: cum înalţi oficiali britanici făceau afaceri pe ascuns cu Hitler, deşi oficial Germania şi Marea Britanie se aflau în război

În timpul celui de-al doilea război mondial, au existat nişte decizii secrete, care arată că lucrurile nu au stat aşa cum istoria oficială tinde să ni le prezinte. Ca de exemplu, chestiunea diamantelor industriale. Fără acestea, niciuna din combatantele celui de-al război mondial (SUA, Germania nazistă sau Marea Britanie) nu ar fi reuşit să susţină industria de război.

În lume, în acea perioadă, industria diamantelor era controlată de o singură familie: Oppenheimer – britanică la origine. Într-un raport din 1943 al Biroului de Servicii Strategice (predecesorului CIA-ului), se aprecia că până în aprilie 1944, Germania îşi epuiza stocul de diamante industriale, şi, de aceea, ar trebui împiedicată sub orice formă aprovizionarea germanilor cu aceste diamante, mai ales că britanicii deţineau controlul lor. Astfel, maşina de război nazistă ar fi fost „sugrumată”, iar Hitler n-ar mai fi fost obligat să ducă războiul în continuare.

Dar, surpriză… Conform unor documente declasificate obținute de jurnalistul Farrell-Roberts, serviciile secrete americane şi britanice au detaliat cum a reuşit Germania lui Hitler să dobândească toate diamantele industriale necesare pentru susţinerea în continuare a efortului de război. Raportul secret a concluzionat că naziştii și-au primit diamantele de la același Sindicat care a furnizat diamantele aliaților (SUA şi Marii Britanii). Astfel, aceste tranzacţii „Hitler – diamante industriale” au fost protejate de oficiali înalți din Ministerul Economiei ai guvernului britanic.

Ce concluzii putem trage de aici? Că, în timp ce Marea Britanie se afla într-un război pe viaţă şi pe moarte cu Germania nazistă, pe ascuns se făceau tranzacţii comerciale între oficiali britanici şi oficiali ai lui Hitler, astfel încât războiul a putut continua, cu mari pierderi materiale şi de vieţi omeneşti.