„Operaţiunea Fantasia” – planul secret al americanilor de a lupta împotriva Japoniei, în cel de-al doilea război mondial, cu ajutorul vulpilor radioactive!
Când SUA a intrat în cel de-al doilea război mondial, după atacul japonez asupra lui Pearl Harbor (în decembrie 1941), s-a trezit curând împotriva unui inamic formidabil, care uneori părea aproape de neoprit. A devenit evident că acesta era un inamic dur și feroce și că vremurile disperate necesitau măsuri disperate, așa că agenția de informații Biroul Serviciilor Strategice (OSS) – precursoarea CIA – a înființat „Divizia 19”, care era responsabilă de alcătuirea de metode noi și neortodoxe de a lupta împotriva acestui dușman.
Unele dintre ideile din timpul războiului erau evident absurde, ca de exemplu folosirea de horoscoape false care prezic un viitor rău pentru Germania, aruncate din avioane pentru a păcăli superstițioși, bombe legate de lilieci, rachete ghidate de porumbei, mâncare pentru câini care explodează, etc. Poate una dintre cele mai ciudate idei a fost o campanie de război psihologic care urmărea să folosească natura superstițioasă naturală a japonezilor împotriva lor, folosind demoni strălucitori supranaturali.
OSS a început colaborarea cu un bărbat pe nume Ed Salinger, ca strateg de război psihologic, care petrecuse ceva timp în Japonia și era familiarizat cu limba, obiceiurile și tradițiile de acolo. El a căutat să folosească credința japoneză persistentă în diverse fantome, spirite și demoni, lansând un program numit Operațiunea Fantasia, bazat pe faptul că japonezul modern este supus superstițiilor, credințelor în spirite rele și manifestărilor nenaturale care pot fi provocate și stimulate.
Pentru a face acest lucru, Salinger a propus construirea unui dispozitiv mecanic impunător sub forma unui demon malefic sau poate sub forma unui animal grotesc sau dragon. Inițial, el a fost imaginat ca fiind un imens balon strălucitor cu gaz fosforescent, pentru a insufla frică, teroare și disperare trupelor inamice. Totuşi, în curând tot proiectul a fost văzut ca fiind prea nepractic, așa că s-a trecut la ideea de a folosi pur și simplu animale reale, pictate cu vopsea strălucitoare, pentru a fi prezentate drept spirite rele.
Salinger a propus să se concentreze pe folosirea vulpii japoneze, despre care se spunea că ar avea tot felul de puteri magice și despre care mulți japonezi credeau în legenda ei. Urma să fie prinse mai multe vulpi vii, care trebuiau să strălucească în întuneric. Au existat mai multe idei, ca de exemplu vopsirea vulpilor cu o vopsea cu radiu care strălucea în întuneric, însă radiul e o substanță foarte radioactivă și foarte periculoasă.
S-a decis să se testeze vulpile pe pământ american. Pentru a face acest lucru, Operațiunea Fantasia a adunat 30 de vulpi vopsite cu vopsea strălucitoare radioactivă, iar în vara anului 1945 ele au fost eliberate în parcul Rock Creek din Washington, DC. Se pare că a funcționat, deoarece oamenii s-au speriat de animalele care rătăceau, raportându-se că „cetățenii au fost îngroziți, fiind șocați de vederea bruscă a animalelor care semănau cu fantomele”.
Acum, deşi se știa că vulpile au potențialul de a speria oamenii, trebuia să se imagineze o metodă de a duce vulpile în Japonia. Chiar dacă puteau fi duse în pădurile sălbatice din Japonia, nu exista nicio garanție că ele se vor apropia de oameni sau că nu se vor ascunde pur și simplu în sălbăticie.
Toată treaba a fost însă abandonată, pentru că cineva din OSS și-a dat în sfârșit seama cât de absurdă era afacerea.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Când SUA a intrat în cel de-al doilea război mondial, după atacul japonez asupra lui Pearl Harbor (în decembrie 1941), s-a trezit curând împotriva unui inamic formidabil, care uneori părea aproape de neoprit. A devenit evident că acesta era un inamic dur și feroce și că vremurile disperate necesitau măsuri disperate, așa că agenția de informații Biroul Serviciilor Strategice (OSS) – precursoarea CIA – a înființat „Divizia 19”, care era responsabilă de alcătuirea de metode noi și neortodoxe de a lupta împotriva acestui dușman.
