Cum luau masa regii morţi ai Franţei, sub forma unor păpuşi de ceară


rege2Trupul îmbălsămat al regilor francezi era înhumat la patruzeci de zile după moarte. Până atunci sicriul era depus pe un catafalc luxos, acoperit cu o cuvertură din brocart ele aur, tivită, de jur-împrejur, cu hermină. Pe cuvertură era culcată o păpuşă, copia de ceară a regelui, pe cap cu coroană, iar în mână cu sceptrul regal. Manechinului de ceară i se dădeau toate onorurile, de parcă ar fi fost însuşi regele, în viaţă, doritor de toate cele lumeşti. Bineînţeles că ceremonialul sculatului şi culcatului nu se mai îndeplinea; cu atât mai minuţios se desfăşura însă întreaga ceremonie a meselor. Personalul curţii aducea tăvile care erau preluate de către nobili, îndeplinindu-se toate chiţibuşurile etichetei.

Cu o seriozitate de nezdruncinat amestecau şi gustau vinurile, respectau, la predarea şervetului, legile priorităţii în rang, de faţă fiind, în afara nobililor de serviciu, întreaga curte. Cel care avea dreptul să participe la masa regelui viu insista să fie de faţă şi la „hrănirea” păpuşii de ceară. Manechinul de ceară suporta în tăcere intrările, ieşirile, complimentele. Nici măcar n-avea cum să zâmbească. Cum o fi luat oare fiinţă această comedie absurdă?

Fără discuţie, în apariţia ei a jucat un rol însemnat vanitatea fără de margini a curtenilor. Timp de 40 de zile se puteau etala ranguri şi se putea uza şi abuza de favoruri. Dacă unul dintre curteni apuca să îndeplinească vreo funcţie, se declanşa o reacţie în lanţ: şi al doilea şi al patrulea şi al o sutălea îşi pretindea, cu vehemenţă, dreptul de a se evidenţia. Cina şi prânzul păpuşii de ceară erau fapte binevenite ca să hrănească vanitatea întregi curţi.

De unde s-a ivit însă ideca dementă de a confecţiona un manechin de ceară? Îi vom găsi geneza întorcându-ne la împăraţii romani. În descrierile lui Herodianus se poate afla că atunci când murea împăratul, copia lui de ceară era depusă în vestibulul palatului, culcată pe un pat de fildeş. Sulemenit în culori care să-i dea un aspect livid, împăratul de ceară era tot timpul înconjurat de senatori în haine de doliu. Pe afară, poporul se îmbulzea aşteptând ştirile. Din timp în timp, medicii examinau bolnavul de ceară şi, clătinând îngrijoraţi din cap, declarau că starea i se înrăutăţeşte din ce în ce mai mult. În cea de-a şaptea zi se declara, oficial, moartea. Abia după aceea urma adevărata înmormântare, apoteoza, adică incinerarea pe uriaşul rug festiv şi zeificarea împăratului.

S-a modelat şi după Ludovic al XVIII-lea o păpuşă de ceară. La catafalcul lui însă ceremonialul hrănirii nu s-a mai îndeplinit, deoarece ultimului vlăstar al celei mai vechi ramuri a Bourbonilor i se dusese buhul de mâncău ce era şi curtenii s-au ferit să stârnească mulţimea, ca nu cumva hohotele de râs ale străzii să pătrundă în sala catafalcului.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
Best Wordpress Adblock Detecting Plugin | CHP Adblock