Ferdinand al IV-lea al Castiliei a fost rege al Castiliei și al Leonului între anii 1295-1312. În timpul copilăriei sale regatul a fost condus de mama sa, Maria de Molina, regele minor fiind sub tutela infantelui Enrique de Castilla „el Senador”, fiul regelui Ferdinand al III-lea cel Sfânt. Mama sa a continuat să joace un rol politic și în timpul majoratului fiului ei, împiedicând de mai multe ori detronarea acestuia. Domnia sa a stat sub semnul confruntării dintre regalitate și nobilimea condusă de unchiul regelui, Infantele Juan de Castilia de Tarifa.
Deoarece condamnase la moarte doi fraţi acuzaţi de a fi asasinat un senior castilian, când acesta ieşea din palat, a vrut ca sentinţa să fie executată, deşi acuzaţii pretindeau că sunt nevinovaţi şi că nu există nicio dovadă împotriva lor.
Atunci, spun istoricii timpului său, cei doi fraţi l-au citat pe Ferdinand să compară în 30 de zile la tribunalul judecătorilor regilor. Adică, el fu blestemat. Şi exact peste 30 de zile mai târziu, retrăgându-se să se odihnească după masă, regele a fost găsit în patul său, mort. Poporul, crezând cu uşurinţă în tot ce ţine de miraculos, nu s-a îndoit nicio clipă că moartea regelui a fost urmarea citaţiei care i se făcuse. Şi regele avea numai 27 de ani…
