
Știm de la sumerieni anumite stele îi reprezentau pe zei. Lui Marduk (Marte), cel mai mare dintre zei, i s-ar fi ridicat, pare-se, o statuie de aur cântărind 800 de talanți, ceea ce ar corespunde, dacă ar fi să-i dăm crezare lui Herodot cu 24.000 kilograme de aur pur. Nimeria (Sirius) era judecătorul suprem al Universului, acela care dădea sentințe în pricinile muritorilor. Există scrieri, cuneiforme dedicate lui Marte, Sirius, Pleiadelor. În imnurile și rugăciunile sumeriene sunt mereu pomenite arme ale zeilor a căror formă și al căror efect nu corespund nicidecum timpurilor respective. Un imn de slavă închinat lui Marduk amintește că el lăsa să cadă asupra dușmanilor săi o ploaie de foc, nimicindu-i cu un fulger sclipitor.
Inanna este zugrăvită înălțându-se la ceruri, răspândind o lumină strălucitoare, orbitoare care distruge casele dușmanilor. S-au găsit până și desene, ba chiar și machete ale unor locuințe care nu se deosebeau prea mult de un adăpost atomic prefabricat: sunt rotunde, masive și au numai o singură deschidere, ciudat înrămată.
Din aceeași perioadă – circa 3.000 de ani î.d.Hr. – arheologii au găsit o sculptură reprezentând un utilaj, inclusiv vehiculul și vizitiul, cu doi luptători încleștați, totul într-o execuție de o deosebită finețe și acuratețe. Atunci, se pune întrebarea: de ce au făurit ei un adăpost greoi, când celelalte obiecte dezgropate la Babilon și Uruk, sunt opere de artă cu totul remarcabile?
La Nippur (lângă Baghdad) s-a descoperit o întreagă bibliotecă babiloniană, cuprinzând aproape 60.000 de tăblițe de lut. Pe una din ele găsim săpată fie șase coloane cea mai veche descriere a Potopului.Aceasta înseamnă că acum dispunem de o nouă reprezentare a Potopului, mai veche decât cea din Biblie și pe care am avut-o în Epopeea lui Ghilgameș. Nimeni nu știe dacă noi descoperiri n-ar scoate la iveală versiuni și mai timpurii.











