Povestea terifiantă a unei tinere studente: susţine că a fost hipnotizată de fiinţe din alte lumi şi apoi injectată…

2154

Mai jos este povestea unei martore anonime (ce nu a dorit să-şi decline identitatea), poveste care a apărut într-o revistă din anii ’90. Ea povesteşte cum în camera de cămin ar fi fost hipnotizată şi atacată de fiinţe din alte lumi! Redăm fragmente din această declaraţie:

“Era în octombrie 1980, pe la orele 23.00-24.00, la complexul studenţesc “Haşdeu”, Căminul 3, et.3. În cameră eram 4 studente. Eu eram într-un pat suprapus. Deodată, ne-am trezit trei din cele patru studente (celelalte două erau în paturile de pe partea mea; vizavi de noi mai era o studentă, care nu a auzit nimic) speriate şi îngrozite deoarece se pare că se cutremura clădirea, de parcă s-ar fi rostogolit ceva pe deasupra. S-a auzit un zgomot ciudat şi puternic (rostogoliri, spărturi de geam etc), dar parcă înfundat (în tot cazul ceva difuz, nimic clar şi precis, dar puternic).

Una din cele două studente de pe partea mea a întrebat speriată dacă e bine închis geamul, iar cealaltă, dacă uşa este la fel de bine încuiată. Uşa avea şi yală şi cheie şi cârlig, iar geamul era dublu şi bine închis. Şi totuşi, noi avusesem impresia că cineva, cu ceva, pătrunsese în camera noastră. Nu se vedea nimic, ci doar se auzea. Apoi eu am simţit că sunt extratereştri (dar numai eu) şi eram parcă fericită. Apoi am adormit toate trei.

După un timp (cred că era după miezul nopţii) m-am trezit brusc (dar numai eu), văzând lângă patul meu, în stânga (eu eram culcată pe spate) o fiinţă, ce mi s-a părut că era femelă. Părea a fi brunetă, cu breton, sau avea o cască ce-i acoperea fruntea. Faţa-i era netedă (fără niciun fel de riduri) şi palidă ca a unei mumii de ceară şi parcă n-avea gură.

Cred că era îmbrăcată cu ceva. Am încercat să mă ridic din pat şi să mă lupt cu ea, dar eram ţeapănă ca o statuie. Muşchii îmi erau inerţi şi gura încleştată, astfel că eram imobilizată la pat, neputând să mă opun în vreun fel sau să strig. Eram parcă paralizată.

Totuşi, ştiu că am întrebat-o (presupun că prin gând) cine este şi de unde vine? Mi-a răspuns cam aşa: “Nu te teme, cine m-a trimis a făcut-o ca să te ajut”. Am observat atunci că-mi injecta ceva (printr-o seringă ce părea de plastic, alburie, de mărimea celor obişnuite din medicină) în venă, în partea din mijloc a mâinii stângi.

După injecţie, am adormit, fără să ştiu ce s-a mai întâmplat. Dimineaţa aveam faţa roşie ca arsă de soare (aveam parcă şi mâncărimi, făcusem şi alergie puţin). Mai târziu (după câteva ore, în timpul cursului de la facultate) am descoperit la mâna stângă trei înţepături (vizibile cu ochiul), pe care le mai am şi astăzi (mi-au lăsat probabil “o amintire”)”.