Case care apar şi dispar din/în altă dimensiune paralelă: un caz şocant din Anglia

2.436 vizualizari

În lume, s-au auzit o mulţime de cazuri despre fantome, adică „spiritele” unor persoane decedate, care apar şi dispar în dimensiunea noastră. Dar, mai puţine au fost incidentele despre „case fantome”, care apar şi dispar în anumite locuri, de parca n-ar fi fost niciodată construite în lumea noastră.

Pe la mijlocul anilor 1800, a apărut povestea unei case fantomatice, care părea că se iveşte de nicăieri, câteodată, în regiunea Suffolk, Anglia. Într-o seară de vară, în 1860, un fermier pe nume Robert Palfrey lucra la fân, când a fost brusc pătruns de un aer rece, în ciuda căldurii de afară. Când privi în jurul său, el a pretins că văzu o casă din cărămidă roșie, maiestuoasă, înconjurată de grădini verzi, care se înălța în apropiere şi pe care nu o mai văzuse niciodată în zonă. Casa dispăru apoi, la fel de brusc cum apăru chiar înaintea ochilor lui, topindu-se în neant.

Această casă particulară putu fi văzută din nou în anii următori. În 1912, strămoșul lui Palfrey, James Cobbold, se afla în aceeași zonă, când, la fel, simţi un aer rece, şi auzi un zgomot puternic. Când Cobbold și tovarășul său priviră în jur, observară o casă opulentă, cu trei etaje, roșiatică, în stil georgian, înconjurată de grădini luxuriante și înflorite, deși, cu doar câteva momente înainte, nu aveau nimic în faţa ochilor decât terenuri agricole. După câteva momente, casa intră ca într-o ceaţă, înainte de a dispărea din existență.

Mergem apoi în anul 1926, când o tânără profesoare și o studentă de-a ei se plimbau în aceeași zonă, când susțin că au văzut o casă masivă, cu un zid în jurul ei, și o grădină verde. Când profesoara i-a întrebat mai târziu pe locuitorii din această zonă despre casă, a fost informată că nicio casă de genul acela nu a existat vreodată. Profesoara s-a întors în zonă în primăvara următoare pentru a afla că, într-adevăr, această casă nu se afla acolo.

Iată ce povesteşte ea: „Studenta mea și cu mine am mai făcut aceeași plimbare în primăvara următoare. A fost, din câte îmi amintesc, o după-amiază plăcută, în februarie sau martie. Am mers prin fermă ca și anul trecut și am pornit pe drum; apoi, amândouă ne-am oprit şi ne-am întrebat: „Unde e zidul?” Nu se mai afla acolo. Drumul era flancat de nimic altceva decât de un șanț, iar dincolo de șanț se întindeau buruieni. Am urmat drumul, dar nu existau porți şi niciun colț al casei care să poată să fie văzut. Amândouă eram nedumerite. La început, am crezut că acea casă și zidul, pe care le-am văzut anul trecut, au fost demolate de la ultima noastră vizită, dar, la o inspecție mai atentă a locului, am văzut un iaz și alte mici movile. Era evident că ele se aflau acolo de mult timp”.

Acest incident uluitor a fost scris de Edward Bennett în cartea sa din 1934, „Apariţii şi case bântuite”. Să fi fost acolo cu adevărat o casă, însă într-o lume paralelă? Şi, câteodată, această lume paralelă se mai intersectează cu universul nostru?