Iată ce postare interesantă am găsit pe Reddit, cel mai mare forum din lume:
* Aș dori să știu dacă cineva a mai experimentat așa ceva înainte. Când aveam 18 ani, mi-am luat permisul de conducere. Mergeam de fiecare dată pe același drum și îl știam ca-n palmă.
* Într-o noapte, conduc maşina, noaptea târziu (în jurul orei 23) și merg pe același drum. Eram împreună cu sora mea; ea dormea și mi-am dat seama că era ceva diferit pe drum. Era o impresie de genul „Nu am mai fost niciodată acolo”. Deodată, am intrat într-un mic tunel și la ieșire văd în fața mea cel mai uimitor lac pe care l-am observat în viaţa mea. Avea copaci frumoşi pe laterale, precum și lumini; avea, de asemenea, un pod lung de cărămidă care mergea în mijloc.
* Am încercat să o trezesc pe sora mea și ea nu s-a trezit. În timp ce mergeam înainte, aud o voce în capul meu care îmi spune „Nu te du! Întoarce-te și pleacă!”. Mi-a fost greu să-mi ascult interiorul, parcă eram în transă.
* Am ajuns acasă și când sora mea s-a trezit, a susținut că nu m-a auzit spunându-i să se trezească. A doua zi, am încercat să caut ceea ce văzusem, dar acel lucru a dispărut, de parcă n-ar fi existat niciodată.
* Au trecut anii (acum am 23 de ani). Am visat aseară din nou lacul; parcă am avut un flashback când aveam 18 ani. Nu m-am mai gândit la asta ani de zile, și acum am acel sentiment că vreau să merg și să găsesc din nou acest lac. Ce-ar putea fi? Aveţi vreo idee?
În afară de faptul că băiatul respectiv ar fi putut călători involuntar într-o dimensiune paralelă, mai există o teorie interesantă: memoria genetică. Poate că mama, tatăl sau bunicii au văzut acest lac frumos și cumva a devenit parte din ADN-ul lor li s-a transmis şi lui.