În mijlocul nopţii, am văzut o fată plutind sus între pereţii camerei! Îngrozitor! Eram fără suflare şi speriat în acelaşi timp…

Povestea de mai jos bineînţeles că nu-mi aparţine, ea fiind scrisă de un student din Malaiezia. Eu doar am tradus-o şi am păstrat persoana I singular din această povestire:

Incidentul s-a petrecut în urmă cu 1 an, atunci când eram încă student la o universitate locală dintr-un mic oraș numit Kampar. În Kampar se petrec o mulţime de activități paranormale, deoarece, în secolul al XIX-lea, el a fost un oraș minier de staniu, în care mulți oameni și-au pierdut viața în minele respective. Acum Kampar este un oraș în creștere rapidă, datorită universităţii şi colegiului, care au adus mii de studenți din întreaga țară. Dar, mulți dintre studenți au pretins că de multe ori au un sentiment că sunt urmăriţi, chiar și atunci când sunt singuri. Unii au văzut, la miezul nopţii, nişte chipuri umanoide bizare care pluteau în mijlocul lacului din apropiere.

Experiența mea s-a întâmplat în mijlocul nopţii. M-am culcat în acea noapte mai devreme, deoarece aveam ore dimineața. Am avut un vis ciudat în acea noapte. La început, am visat că am fost ucis de câţiva băieţi, fiind apoi aruncat în lac. Apoi, visul s-a schimbat; de data aceasta, mă aflam pe malul lacului, împreună cu un prieten, când văzui deodată o fată în mijlocul lacului. Ea se mişca către noi… Apoi, după aceste vise, eu m-am trezit, dar abia tocmai atunci a început adevăratul coşmar.

Am deschis încet ochii. Eram transpirat, deși ventilatorul de pe tavan funcţiona. Apoi, spre şocul meu, am văzut-o. Am văzut o fată, care n-avea mai mult de 20 de ani, şi care plutea în fața mea; am văzut-o trecând de la stânga la dreapta. N-am reuşit să mă uit la chipul ei, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am făcut-o, pentru că nu ştiu ce s-ar fi putut întâmpla. Plutea de pe un perete pe altul. Nici nu mai puteam respira… Eram fără suflare şi speriat în acelaşi timp. Purta o fustă neagră cu buline albe… Apoi, fata dispăru complet. Eram atât de speriat, încât mi-am luat telefonul și am părăsit camera. Era ora 3 dimineaţa. Am ieşit afară şi nu m-am mai întors în cameră, aşteptând răsăritul Soarelui… Totul a fost atât de groaznic!

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.