Cercetătorii au dezvăluit o enigmă cu privire la „Inscripţia Nazaret” – cea care ar prezenta prima dovadă fizică a învierii lui Iisus
După un secol de dezbateri, oamenii de știință s-au folosit de analiza izotopilor hi-tech, pentru a identifica originile marmurii dintr-o inscripție despre care se crede a fi cea mai veche dovadă fizică a creștinismului.
Așa-numita „Inscripție Nazaret” este o inscripţie scrisă în limba greacă, de 22 de rânduri, care a fost descoperită la Paris în 1925, aparţinând unui proprietar care decedase, şi pentru care notase că provenea „din Nazaret”.
Acum însă, cercetătorii, folosindu-se de izotopi, au aflat că placa de marmură nu indică o legătură între Inscripția Nazaret și Nazaret, ci mai degrabă cu insula grecească Kos.
„Inscripția Nazaret” are o înălțime de 60 de centimetri, 37,5 cm lățime și 6 cm grosime. Pe placa de marmură sunt gravate 22 de linii de text care, pentru unii savanți și credincioși creștini, dovedesc învierea lui Iisus. Textul spune cum un împărat roman amenință cu pedeapsa capitală pentru profanarea cadavrelor sau a mormintelor.
Potrivit epigrafului și istoricului francez Michael Langlois, inscripția prezintă un interes special pentru creștinism, deoarece condamnă profanarea mormintelor și îndepărtarea cadavrelor. În Evanghelia lui Matei, preoții evrei sugerează că mormântul gol al lui Iisus (Capitolul 28, Versetul 13) se datorează discipolilor Săi, care au îndepărtat trupul Mântuitorului în timpul nopții. Ideea îndepărtării cadavrului este prezentată ca o scuză pentru dispariția sa de către cei care resping povestea învierii lui Iisus. Deci, dacă un conducător roman din vremea lui Iisus condamnă o astfel de activitate, este tentant să o conectăm la relatarea biblică, sugerându-se chiar că totul a fost scris tocmai datorită învierii lui Iisus.
Conform datării paleografice a savanților, inscripția a fost scrisă între sfârșitul secolului I î.Hr. și prima jumătate a secolului I d.Hr. Presupunând că „Inscripția Nazaret” a fost scrisă până în anul 50 d.Hr., aceasta ar însemna că ea ar reprezenta prima „dovadă” fizică a învierii lui Iisus.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
După un secol de dezbateri, oamenii de știință s-au folosit de analiza izotopilor hi-tech, pentru a identifica originile marmurii dintr-o inscripție despre care se crede a fi cea mai veche dovadă fizică a creștinismului.
Potrivit epigrafului și istoricului francez Michael Langlois, inscripția prezintă un interes special pentru creștinism, deoarece condamnă profanarea mormintelor și îndepărtarea cadavrelor. În Evanghelia lui Matei, preoții evrei sugerează că mormântul gol al lui Iisus (Capitolul 28, Versetul 13) se datorează discipolilor Săi, care au îndepărtat trupul Mântuitorului în timpul nopții. Ideea îndepărtării cadavrului este prezentată ca o scuză pentru dispariția sa de către cei care resping povestea învierii lui Iisus. Deci, dacă un conducător roman din vremea lui Iisus condamnă o astfel de activitate, este tentant să o conectăm la relatarea biblică, sugerându-se chiar că totul a fost scris tocmai datorită învierii lui Iisus.
