Minciuni ordinare împotriva creştinismului (5): “Iisus a trăit în India, unde a devenit buddhist”

111
7.424 vizualizari

De-a lungul timpului, despre persoana lui Iisus Hristos au apărut o mulţime de minciuni, scoase la suprafaţă de adversarii creştinismului (şi religiei, în general) cu scopul de a decredibiliza religia creştină. Una din aceste minciuni, promovată în special de adepţii religiei New Age pretinde că Iisus, atunci când a fost copil, s-ar fi dus în India unde ar fi avut ca maeştri cîţiva guru hinduşi sau buddhişti. Mai târziu, Iisus s-ar fi întors în Israel şi ar fi înfăptuit miracolele învăţate de la aceşti guru şi propăvăduind doctrinele învăţate de la ei. Astfel, prin această învăţătură, se neagă că Iisus ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci un simplu om care a devenit iluminat datorită maeştrilor indieni. Iar creştinismul ar avea astfel o origine indiană/buddhistă! Şi există oameni care cred o asemenea aberaţie! Dar există asemănări între principiile filozofice ale hinduismului sau buddhismului cu creştinismului? După câte vom arăta în acest articol, NU!

Dar mai întâi, să trecem în revistă un articol apărut pe site-ul Ziare.com pe 16 ianuarie 2011 referitor la acest subiect:

În Biblie nu există nicio relatare despre viaţa lui Iisus, între 12 şi 30 de ani. Un vechi manuscris budist spune că Iisus, cunoscut sub numele Issa, şi-a trăit tinereţea în India. În 1894, un ziarist rus a publicat, după o călătorie în Tibet, o carte intitulată “Viaţă necunoscută a lui Iisus Christos”. Biblia ni-l descrie pe Iisus la vârsta de 12 ani, când împreună cu părinţii săi, Iosif şi Maria, a fost la Ierusalim, de praznicul Paştilor. Părinţii îl pierd pe Iisus, timp de trei zile, pentru a-l descoperi în Templu. După acest episod, Iisus apare în Biblie la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat de Ioan. Unde şi-a petrecut viaţa, Iisus în această perioadă? Un răspuns ar fi că Iisus, cunoscut sub numele Issa, a petrecut şaptesprezece ani în India şi Tibet.

În anul 1894, Nicolas Notovici, doctor şi jurnalist rus a publicat o carte intitulată “Viaţă necunoscută a lui Iisus Christos”. El a scris această carte în urma unei călătorii în Afganistan, India şi Tibet. Ajungând la mănăstirea Himis, în Ladak, în munţii Himalaya, lui i s-au arătat de către Marele Lama două volume vechi, legate în piele, în care se spunea despre viaţa lui Issa, cum era cunoscut în zona Iisus. Documentele aduse din India în Nepal şi apoi în Tibet au fost scrise, în original, în limba pali, limba religioasă a budiştilor. Copiile de la Himis fuseseră traduse în tibetană. Interpretul lui Notovici i-a tradus textul.

Biografia lui Issa era alcătuită din 244 de versete, în 14 capitole. Cartea conţine întâmplări similare celor din Vechiul şi Noul Testament, precum robia Egiptului, mântuirea poporului lui Israel de către Moise, lepădarea de credinţă a israeliţilor. Apoi se spune despre Issa, care la 14 ani a trecut prin Sing, o regiune din Pakistan şi s-a stabilit printre arieni. El a plecat mai departe şi s-a stabilit la Juggernaut, unde a fost primit cu bucurie de către preoţii brahmani. A locuit în mai multe oraşe din India, că Rajagriha, Benares, unde a studiat Vedele. Părăsind Juggernaut-ul s-a stabilit în ţinutul Gautamides, locul de naştere al marelui Buddha Sakyamuni. După ce şi-a desăvârşit cunoştinţele în limba pali, Issa a început să studieze scrierile sacre ale Sutra-elor. Apoi a părăsit Nepalul şi munţii Himalaya, a coborât în valea Rajputanei şi s-a îndreptat către apus, predicând diverselor popoare perfecţiunea supremă a omului.

Cuvintele lui Issa s-au răspândit printre păgânii ţinuturilor pe care le-a traversat. Issa a părăsit Himalaya şi s-a întors în Palestina, la vârsta de 29 de ani. O mărturie care confirmă spusese lui Notovici, vine de la Sri Daya Mata, care publică în 1959, un interviu cu Sri Bharati Krishna din India. “În 1959, am discutat această cu unul dintre cei mai mari lideri spirituali din India, Sanctitatea să Sri Bharati Krihna Tirtha. I-am spus despre faptul că Iisus Christos şi-ar fi petrecut o parte din viaţă în India. El a spus: ‘Acesta este adevărul. Am studiat vechile documente de la Templul Puri Jaggannath care confirmă aceste fapte.. El a fost cunoscut că Issa şi o mare parte din timpul petrecut în India, a stat la Tempul din Jaggannath. Când s-a întors în ţinuturile de unde provenea, el şi-a expus învăţămintele, care sunt cunoscute astăzi ca fiind crestine'”.

Vor ieşi la lumina aceste manuscrise vechi din India, pentru a ne convinge că, într-adevăr Iisus şi-a petrecut mulţi ani în India şi în Tibet? O enigmă a Bibliei, care se pare, că în curând, va fi dezlegată.

Dar, toate aceste idei sunt aberante şi constituie iar un atac mişelesc la adresa creştinismului, aşa cum ne-am obişnuit până acum. Aşadar:

(1) În filozofiile religioase indiene se promovează panteismul, pe când Iisus ni-l prezintă pe Dumnezeu ca fiind unul transcendental. Indienii credeau în panteism, adică concepţia filozofică care identifică divinitatea cu întreaga materie şi întreg Universul (sau cum spunea Spinoza “Natura sau Dumnezeu”). Dar Iisus Hristos ne învaţă (la fel ca şi Biblia) că Dumnezeu este cel care a creat lumea, fiind un Creator transcendental, ce nu se poate identifica cu Natura. Dacă Iisus ar fi fost în India, cu siguranţă că creştinismul ar fi promovat ideea panteismului.

(2) Iisus n-a citat vreodată din vreo carte religioasă indiană. În tot Noul Testament, Iisus n-a citat niciodată din Vedele indiene, ci numai din Vechiul Testament evreiesc. De exemplu, în Marcu 12:29 se spune: “Iisus i-a răspuns că întâia este: “Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”. Cum se face că Iisus nu citează nicio carte sfântă din India, dacă şi-ar fi petrecut acolo tinereţea? Cam curios faptul, nu-i aşa?

(3) În Biblie există dovezi indirecte conform cărora Iisus Hristos a rămas în Palestina în timpul copilăriei şi adolescenţei Sale. E adevărat că în Biblie nu se povesteşte pe larg copilăria şi adolescenţa lui Iisus şi asta întrucât viaţa Sa în acea perioadă trebuie să fi fost una simplă şi obişnuită, ce nu ar fi necesitat atenţie din partea evangheliştilor. Şi totuşi, în Luca2:52 ni se spune următoarele: “Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.”

Iisus era, desigur, şi om şi Dumnezeu. Ca Dumnezeu, El era omniescent şi omni-înţelept; El nu ar fi putut “creşte în înţelepciune” din perspectiva divină. Ca om, totuşi, Iisus probabil că a căpătat înţelepciune ca şi ceilalţi copii evrei, prin ascultarea şi învăţarea Vechiului Testament (la care El face referinţă de atâtea ori în Biblie).

(4) Iisus Hristos a fost rămas cunoscut în comunitatea Sa ca fiind “dulgher” şi “fiul dulgherului”. Acest lucru se poate desprinde din Biblie din versetul: “Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El” (Marcu 6:3). La fel, şi meseria de bază a lui Iisus Hristos era aceea de “tâmplar”. În vremurile acelea, era un obicei în rândurile evreilor ca taţii să-şi înveţe fiii o meserie. Iosif l-a învăţat pe Iisus meseria dulgheriei, odată ce Iisus devenea adolescent. În plus, dulgheria a jucat un rol important în viaţa Sa, acest lucru rezultând din unele parabole şi învăţături pe care Iisus le-a expus. Dacă Iisus ar fi fost plecat în timpul copilăriei şi adolescenţei Sale în India, când ar mai fi învăţat meseria tâmplăriei?

(5) În Noul Testament se arată clar că Iisus a crescut în Nazaret. În Luca 4:16 găsim un text-cheie care repinge ideea că Iisus s-ar fi dus în India în timpul copilăriei şi adolescenţei Sale: “Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească”. Aşadar, aflăm clar că Iisus a fost crescut în Nazaret şi nu în India, obiceiul Său fiind acela de a vizita sinagogi şi nu temple hinduse.

(6) În Biblie, Iisus e văzut drept un localnic cunoscut de comunitatea Sa şi nu ca un nou venit. Iarăşi apelăm la Biblie şi ajungem la versetul din Luca 4:22: “Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?” Deci, toţi îl cunoşteau ca fiind “fiul lui Iosif”; aşadar era recunoscut în comunitatea locală.

(7) Iisus Hristos n-a susţinut niciodată reîncarnarea. Atât hinduismul, cât şi buddhismul susţin, printre altele, existenţa reîncarnării. Pe de altă parte, Iisus Hristos nu a susţinut în nicio cuvântare de a sa filozofia reîncarnării. Nu e ciudat ca Iisus Hristos, dacă ar fi învăţat în India, să nu propovăduiască una din marile învăţături ale religiilor indiene, care este reîncarnarea?

Iată doar şapte motive pentru care trebuie să respingem încă o aberaţie la adresa creştinismului… Şi dezvăluirile despre minciunile ordinare împotriva creştinismului vor continua şi în alte episoade!