Împăratul roman Constantin cel Mare, protectorul creştinismului, a avut 3 comunicări cu o lume paralelă!?
Oficial se știe despre viziunea crucii împăratului roman Constantin cel Mare, din noaptea de 12 spre 13 mai a anului 312. Atunci, împăratul a ordonat punerea semnului hristic pe scuturile ostașilor, apoi l-a zdrobit pe rivalul său la tron, Maxențiu, în bǎtalia de pe malul Tibrului. Coroborând semnul din vis cu victoria ulterioară, Constantin da în anul următor (313) Edictul de la Milano, prin care se încetează prigoana contra creștinilor și creștinismul devine religie tolerată în Imperiul Roman.
Arhivele din Roma și Arezzo (Italia) și cele din Treves (Franța) au scos la iveală în anul 2001 mai multe documente excepționale despre Constantin cel Mare. Conform documentelor, împăratul roman a avut în anul 310 și apoi în anul 324 încă două comunicări cu o lume paralelă.
În anul 310, pe când vizita un sanctuar din Galia, dedicat lui Apollo, Constantin s-a retras brusc din comandamentul său și s-a culcat în cortul imperial. A doua zi, el a povestit generalilor că „Victorioasa Atena” i-a oferit o uriașă coroană de laur, spunându-i ca va avea o domnie îndelungată și glorioasă. Profeţie împlinită, Constantin cel Mare fiind împărat timp de 31 de ani (306-337).
În anul 324 – an în care a debutat fondarea Noii Rome, Constantinopolul, suveranul a visat prevestirea modului de abordare a inevitabilei confruntări cu alt mare rival al său, Licinius (care conducea regiunea orientală a Imperiului Roman). Această viziune a relatat-o generalilor săi înainte de luptă, iar legiunile sale s-au conformat întocmai strategiei visate. Constantin și-a învins adversarul la Adrianopole și astfel s-a concretizat unificarea temporară a Imperiului Roman.
Deşi unii neagă aceste profeţii, este imposibil să nu fi existat ceva divin în ființa acestui fabulos suveran. Imensa lui personalitate n-ar mai fi avut nevoie de istorioare de confirmare a geniului său de lider. Iar faptul ca un păgân s-a purtat ca un autentic creștin, contribuind decisiv la răspândirea creștinismului în imperiu, n-ar trebui sa ne mire. Să nu uităm cǎ marele dușman al primilor creștini, Saul din Tars, a devenit (după o revelație divină) Apostolul Pavel, cel care a conceptualizat primul învățătura doctrinară a lui Iisus Hristos.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Oficial se știe despre viziunea crucii împăratului roman Constantin cel Mare, din noaptea de 12 spre 13 mai a anului 312. Atunci, împăratul a ordonat punerea semnului hristic pe scuturile ostașilor, apoi l-a zdrobit pe rivalul său la tron, Maxențiu, în bǎtalia de pe malul Tibrului. Coroborând semnul din vis cu victoria ulterioară, Constantin da în anul următor (313) Edictul de la Milano, prin care se încetează prigoana contra creștinilor și creștinismul devine religie tolerată în Imperiul Roman.
