La sfârșitul sec. I d.Hr., finanțele Imperiului Roman ajung la cotă minimă, iar gândurile încep să se îndrepte către Dacia, singura sursă care-l mai putea salva de la un dezastru iminent. Pentru că se ştia că Dacia deţinea mari rezerve de aur şi argint.
Aceasta era situația la ora când traco-spaniolul Traian preia frâiele conducerii Imperiului în anul 98 d.Hr.: Roma elenizată și macedonizată, economia ruinată, moravurile în decădere aproape totală, incapacitate de a conduce, manifestată prin preluarea celor mai înalte funcții în stat de către exponenți ai popoarelor cucerite. Aceste aspecte se vor adânci în perioadele următoare, cu singura revenire temporară a finanțelor, datorită cuceririi Daciei.
Medicul trac al lui Traian, Kriton, nu a exagerat. Volumul aurului și argintului luat de romani din Dacia, după războiul daco-roman din anul 106 d.Hr. rămâne fabulos: 1.650.000 kg aur și 3.310.000 kg argint. La 56.000 de dolari / kg de aur (media valorii sale de la începutul lui 2021) şi 870 dolari / kg de argint (cât valorează la începutul lui 2021), ar rezulta că romanii au furat din Dacia echivalentul a (1.650.000 kg x 56.000 dolari/kg + 3.310.000 kg x 870 dolari / kg ) 95.279.700.000 dolari, rotunjind circa 95 de miliarde de dolari, o sumă absolut astronomică!
La sfârșitul stăpânirii romane în Dacia, criza economică a Romei, după ușoara ameliorare cunoscută sub Traian, ca urmare jefuirii integrale a Daciei romane, se declanșează cu toată duritatea. Producția agricolă scade, alimentele se scumpesc de peste 6 ori, meșteșugurile sunt în declin, moneda – redusă în greutate – provoacă o inflație fără precedent în istoria Romei, înrăutățind grav condițiile de viață ale păturilor exploatate, în special din provincii.
