6 minciuni învăţate la şcoală despre oamenii preistorici – ei nu locuiau în grote, cunoşteau scrisul şi se îmbrăcau ca noi


Din cărţile de istorie, aflăm că oamenii preistorici erau atât de înapoiaţi, încât se trăgeau direct din maimuţe, trăiau în peşteri şi nu ştiau nici măcar să scrie. Nimic mai fals. Aceste sunt prejudecăţi care ne-au fost băgate în cap încă de la şcoală.

Aşadar, există cel puţin şase erori esenţiale:

1. Nimic nu dovedeşte că omul se trage din maimuţă. Speciile sunt atât de puţin analoge, încât transfuzia de sânge între om şi gibon, cimpanzeu sau urangutan prezintă aceleaşi riscuri ca între specii animale categoric diferite. Verigile care leagă maimuţa de om nu au fost niciodată găsite şi toţi sinantropii, australopitecii, pitecantropii, atlantropii şi alţi antropopiteci sunt doar simple farse. Cu acest mod de a ne stabili arborele genealogic, am putea la fel de bine să dovedim „că bastonul este strămoşul patului, trecând prin scaunul pliant, taburet, fotoliu, canapea”.

2. Omul preistoric nu a locuit în grote, mai puţin excepţiile, ca în zilele noastre. Nu există caverne în apropierea celor mai multe situri cu silex. Nici urmă de grotă la Saint-Acheul (Pas-de-Calais), (acheulean), nici urmă de grotă la Levallois-Perret (levallosian), nici urmă de grotă la Chelles (chellean) şi nici la Grand-Pressigny (pressignian) etc. Oamenii preistorici din Pas-de-Calais, Seine, Seine-et-Mame, Indre-et-Loire nu se duceau să se culce seara în grote aflate la mare depărtare. Locuiau în colibe şi, foarte posibil – cei care ciopleau atât de bine piatra -, în case.

3. Omul preistoric se îmbrăca la fel ca toţi oamenii civilizaţi din Occident: pălărie, haină, pantaloni, pantofi. Faptul acesta este incontestabil, deoarece este dovedit de desenele gravate pe dalele bibliotecii preistorice de la Lussac-les-Châteaux, bibliotecă sechestrată la Muzeul Omului din Paris.

4. Oamenii preistorici cunoşteau scrisul, după cum dovedesc tăbliţele gravate de la Glozel, care sunt incontestabil autentice şi acreditate ca atare, după procesele răsunătoare care au rupt gura specialiştilor în preistorie, învinşi de evidenţa faptelor şi de buna-credinţă a descoperitorului, Emile Fradin. Muzeul de la Glozel, la 15 km de Vichy, Allier, este deschis publicului. El constituie, împreună cu grotele de la Lascaux şi biblioteca preistorică de la Lussac-les-Châteaux, Vienne, cele trei minuni ale lumii vechi.

5. Oamenii preistorici nu trăiau în starea de precaritate pe care o susţin manualele clasice. Dimpotrivă, ei trăiau într-un fel de epocă de aur materialistă, având resurse multiple, inepuizabile şi de exploatare facilă. Faptul este evident: în zilele noastre, mii de oameni trăiesc sau ar putea să trăiască fiind doar culegători, pescari sau vânători. Totuşi, pădurile noastre aproape că au dispărut şi râurile sunt depopulate de detergenţii şi de produsele chimice de diferite origini. În epoca preistorică, vânatul era în număr mare, râurile colcăiau de peşte şi oamenii aveau hrană mai mult decât din belşug.

6. Omul preistoric nu era acea fiinţă obtuză, limitată, grosolană care ne este prezentată. Era pictor, olar, desenator de geniu (grotele de la Lascaux, Altamira, Glozel). Peşterile erau doar atelierele „nulităţilor” societăţii. Contemporani mai evoluaţi cunoşteau sticla, cărbunele şi, după toate probabilităţile, metalele şi prelucrarea fierului.


Lasă un comentariu