O cronică chineză veche: „În munţi, sunt multe grote în care trăiesc oameni păroși, înalți de 3 metri”
De multe secole, locuitorii și aceia care călătoresc în îndepărtatele regiuni de centru și de sud ale Chinei au semnalat ceva pe care îl numesc „omul sălbatic” sau yeren. Hrisoavele străvechi, care se pare că se referă la aceeași ființă, o numesc „strigoiul dealurilor”, „monstrul munților”, „omul-urs”, ori „seamănă cu maimuța, dar nu este maimuță”. O relatare, din provincia Hubei, din secolul al XVII-lea, spune: „În munții din îndepărtatul Fanghsien sunt multe grote în care trăiesc oameni păroși, înalți de trei metri. Adesea ei coboară în regiunile joase pentru a prinde câini și păsări din sate. Ei se luptă cu oricine încearcă să li se împotrivească”.
Spre sfârșitul anilor ’50, unii oameni de știință chinezi au manifestat interes față de yeti – „abominabilul om al zăpezilor” din Himalaya – dar giganții păroși din China nu le-au captat atenția. Cu excepția acelora – majoritatea țărani și soldați, dar și cel puțin doi oameni de știință – care susțineau că l-au văzut cu ochii lor, bunul-simț elementar a determinat ca yeren să rămână subiect pe tărâmul superstițiilor populare. De exemplu, se spune că biologul Wang Tselin a văzut un yeren ucis, în 1940, în provincia Gansu. El a spus că era o femelă înaltă de 2 metri, acoperită cu păr cenușiu-brun; fața ei împletea trăsăturile umane cu ale unei maimuțe, de o manieră ce amintea de omul preistoric din Beijing.
Prima investigație oficială a fost pornită în 1961 după ce s-a aflat că o femelă yeren fusese ucisă de constructorii de drumuri, într-o pădure deasă din zona Xishuang Banna. Când reprezentanții Academiei Chineze de Științe au sosit la fața locului, trupul nu mai exista, iar savanții au conchis că făptura ucisă nu fusese altceva decât un gibon. După douăzeci de ani, antropologul Zhou Guoxing, de la Muzeul de Istorie Naturală din Beijing a chestionat un jurnalist local care participase la investigații. Zhou a spus: „Potrivit afirmațiilor făcute de jurnalist, făptura ucisă nu era un gibon, ci o ființă necunoscută cu aspect uman”.
De multe secole, locuitorii și aceia care călătoresc în îndepărtatele regiuni de centru și de sud ale Chinei au semnalat ceva pe care îl numesc „omul sălbatic” sau yeren. Hrisoavele străvechi, care se pare că se referă la aceeași ființă, o numesc „strigoiul dealurilor”, „monstrul munților”, „omul-urs”, ori „seamănă cu maimuța, dar nu este maimuță”. O relatare, din provincia Hubei, din secolul al XVII-lea, spune: „În munții din îndepărtatul Fanghsien sunt multe grote în care trăiesc oameni păroși, înalți de trei metri. Adesea ei coboară în regiunile joase pentru a prinde câini și păsări din sate. Ei se luptă cu oricine încearcă să li se împotrivească”.
