Printre locuitorii Pamirului circulă tot felul de zvonuri referitoare ia existența unei ființe mari, de peste doi metri înălțime, cu aspect ciudat, nici de om, nici de maimuță. Pentru identificarea acestei făpturi, o expediție sovietică s-a deplasat în anii ’80 în Tadjikistan, pe valea muntelui Guisar, din lanțul Pamir-Altai. Cercetătorii au delimitat o porțiune de teren pietros, pe care l-au sfărâmat, transformându-l într-o pistă de pulbere pe care un vizitator nocturn să-și poată lăsa amprenta.
După câteva zile, unul dintre membrii expediției a găsit, pe pistă, urma unui picior, lung de 34 cm și lat, în dreptul degetelor, de 16 cm. Bizara ființă care lăsase această urmă a fost numită „bolșaia naga” (picior mare). O rudă a ei, care trăiește în nordul Statelor Unite, a fost botezată de cercetătorii de acolo tot asa: Big Foot.
Astfel de ființe, în care numeroși cercetători văd niște supraviețuitori ai omului din Neanderthal, au fost semnalate și în alte părți ale lumii. Alpinistul englez Chris Bonington a declarat că a reușit să fotografieze, în munții Himalaya, la o altitudine de aproape 5.000 metri, urmele unui „om al munților”.
Presa chineză vorbește de posibilitatea existenței unor hominizi în munții Jiulong, situați în provincia Zhejiang. În acești munți sălbatici, acoperiți cu păduri întinse, cercetătorii au descoperit, la altitudinea de 1.550 metri, 11 nișe săpate în stâncă. În interiorul acestora se aflau, așternute pe sol, un fel de culcușuri groase, alcătuite din paie și frunze uscate. Locuitorii din zonă le-au povestit cercetătorilor că respectivii hominizi, pe care au avut câteodată prilejul ca, de departe, să-i vadă, sunt înalți de 1,50-1,60 m, cântăresc 70-80 kg și au corpul acoperit cu un păr roșcat, lung de 3-4 cm.
Oamenii de știință chinezi au organizat o serie de expediții în Tibet, Junnan, Hubei, Shanxi și Zhejiang, pentru a obține date despre acest Yeti, dar fără rezultat. Biologul Wang Tselin, care a cercetat o asemenea făptură omorâtă în anul 1940, în regiunea Gansu, a declarat: „Craniul ei seamană foarte mult cu cel al «Omului de Beijing», dispărut de foarte multă vreme”. Aceasta viețuitoare, spun specialiștii, se hrănește cu insecte, rozătoare, rădăcini, plante și fructe. Savanții chinezi cred că este vorba de un descendent al gigantopithecului, animal care se deosebește de om, între altele, prin aceea că nu vorbește (scoate doar strigăte) și nu folosește unelte.
Antropologul englez Shackley este de părere că există două grupe de supraviețuitori ai unor ființe despre care se crede că au dispărut demult. În unele locuri au fost semnalați supraviețuitori din grupa gigantopithecului, în altele din grupa Omului din Neanderthal.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Printre locuitorii Pamirului circulă tot felul de zvonuri referitoare ia existența unei ființe mari, de peste doi metri înălțime, cu aspect ciudat, nici de om, nici de maimuță. Pentru identificarea acestei făpturi, o expediție sovietică s-a deplasat în anii ’80 în Tadjikistan, pe valea muntelui Guisar, din lanțul Pamir-Altai. Cercetătorii au delimitat o porțiune de teren pietros, pe care l-au sfărâmat, transformându-l într-o pistă de pulbere pe care un vizitator nocturn să-și poată lăsa amprenta.
