Cele mai multe artefacte care contrazic punctul de vedere oficial cu privire la construcţia lor, sunt considerate a fi falsuri. Gândirea noastră tradițională nu poate explica aceste tipuri de artefacte. Un ciocan foarte modern (numit „ciocanul londonez”), realizat dintr-un aliaj de fier, a fost găsit în interiorul unei pietre ce are 100 de milioane de ani vechime, conform geologilor! Cine a fabricat acest ciocan și când? Mai ales că acum 100 de milioane de ani, pe Pământ trăiau dinozaurii, oamenii apărând doar cu câteva sute de mii de ani în urmă! Aşadar, din punctul de vedere al cercetării ştiinţifice, este imposibil ca acest ciocan să existe, cu atât mai puțin să fi fost vreodată fabricat… deci am avea de-a face cu un ciocan fals. Despre această descoperire a scris Hans–Joachim Zillmer în cartea sa „Greseala lui Darwin„.
În concluzie, avem două variante: ori ceea ce am fost învăţaţi la şcoală e incorect, şi atunci acum în urmă cu peste 100 de milioane de ani exista o veche civilizaţie omenească necunoscută, ori învățăturile școlii noastre sunt corecte şi atunci un extraterestru trebuie să fi pierdut artefactul în timpul vizitei sale pe Pământ.
„Acest instrument antic are o formă simplă, similar cu tipul de ciocan care este încă comun în Germania de astăzi. Mânerul său este acum un cristal pietrificat foarte dur, cu o structură intactă. A fost posibil să se stabilească faptul că interiorul mânerului s-a transformat parţial în cărbune poros. Nu există nicio modalitate de a explica științific această combinație de carbonizare și pietrificare. Nu există un artefact asemănător în lume. Două procese foarte diferite trebuie să fi avut loc simultan sau în succesiune imediată. Fosilizarea cristalului necesită o ecosferă a unei ape curgătoare, în timp ce apariţia unui cărbune poros presupune existenţa focului drept agent. Dar, apa și focul sunt două elemente foarte diferite și care se exclud reciproc”, spune Zillmer în cartea sa. Aşadar, carbonizarea şi pietrificarea artefactului arată clar că acesta este autentic, având o vechime de minim 100 de milioane de ani.
Acest artefact extrem de controversat a fost analizat în detaliu și în mod independent de către mai mulţi specialişti australieni, dar şi de către un institut metalurgic din Statele Unite. Cercetătorii au folosit microscoape electronice sofisticate pentru a examina structura și compoziția ciocanului. Rezultatele obținute sunt năucitoare: ciocanul, din punct de vedere chimic, constă din 96,6% fier, 2,6% clor, și 0,74% sulf. Incredibil, acest material este din fier aproape în întregime solid! Alţi aditivi sau impurități nu au fost detectaţi. Metodele de testare non–distructive cuprind examinarea cu raze X, testarea magnetică, precum și detectarea cu ultrasunete. Examinarea cu raze X nu a arătat nicio dovadă de neregularităţi în structura ciocanului.
În general, oţelul neprelucrat, din care sunt realizate ciocanele moderne, este destul de moale. Dar, rezultatele arată că acest ciocan londonez a fost realizat dintr-un oțel dur, obţinut cu ajutorul unei tehnologii sofisticate. Oricine are cunoștințe privind producția oțelului știe că în procesul modern de fabricare a oțelului, în mod inevitabil apar şi impurități de carbon sau siliciu. Producția de oțel fără aceste impurități este pur și simplu de neconceput! Dar, ciocanul londonez nu conţine impurităţile respective! De asemenea, cantitatea de clor din artefact este surprinzătoare, pentru că acesta nu joacă niciun rol în procesul modern de fabricație a oțelului.
De fapt, tot acest artefact este incredibil!