Stalin a angajat un asasin pentru a-l ucide pe vechiul său rival politic, Kirov

Deşi Iosif Stalin nu a fost niciodată implicat personal în actul crimei, a fost totuşi răspunzător de moartea a milioane de ruşi nevinovaţi. Aceşti oameni erau executaţi, munceau până mureau în gulagurile anilor 1930 sau mureau pur şi simplu de inaniţie din cauza politicilor economice dezastruoase ale lui Stalin. Fără excepţie, victimele lui au murit din cauza paranoiei despotului rus – rezultat al propriei nesiguranţe din copilărie. Stalin bănuia pe oricine, mai ales pe sfetnicii săi cei mai apropiaţi, şi căuta permanent ocazia de a lovi primul. Chiar şi atunci când ajunsese să deţină puterea supremă, iar toţi rivalii potenţiali erau fie morţi, fie în închisoare, Stalin era ros de bănuieli.

Când vechiul său tovarăş, Serghei Kirov (1886-1934), a fost ucis de un asasin solitar în octombrie 1934, Stalin s-a folosit de prilej pentru a forţa Sovietul Suprem să ratifice aşa-numita „Lege Kirov”. Cu paranoia lui obişnuită, Stalin devenise convins că Kirov reprezenta o ameninţare pentru el. În timp ce georgianul era gata să sacrifice principiile pentru avantaje personale, Kirov rămăsese acelaşi neschimbat bolşevic de modă veche, care dusese cu entuziasm lupta de clasă împotriva culacilor. Totuşi, în 1933 era clar că victoria bolşevicilor era totală, aşa că o relaxare a dictaturii sovietice era potrivită, în conformitate cu credinţa marxistă. În anul acela a început să se vorbească despre „linia Kirov” ca alternativă la controlul rigid al lui Stalin. Cu toate că acesta nu a condamnat în mod deschis această linie mai liberală, el a devenit din ce în ce mai circumspect în anul care a precedat Congresul al XVII-lea, desfăşurat în februarie 1934.

Temerile lui Stalin s-au dovedit justificate când s-a aflat că unii dintre delegaţii mai vârstnici îl abordaseră pe Kirov, propunându-i să accepte să devină noul Secretar General. Acesta a refuzat categoric, nedorind divizarea partidului, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe 289 dintre cei 1966 de delegaţi prezenţi să voteze împotriva lui Stalin. Din acel moment Kirov era condamnat. NKVD-ul din Leningrad a început să purice dosarele poliţiei în căutarea unui asasin. În cele din urmă au găsit un individ, Nikolaiev, care era gata să ducă la îndeplinire execuţia. Unul dintre cei mai respectabili biografi ai lui Stalin, Robert Conquest, este convins că Stalin a dat ordinul ca Kirov să fie ucis. Moartea celui de-al doilea om ca importanţă din Uniunea Sovietică a devenit mijlocul de a-i extermina pe miile de membri ai partidului comunist pe care îi bănuia că ar putea să-i fie adversari ori să comploteze împotriva lui în viitor.

Primii care au dispărut au fost chiar susţinătorii răposatului Kirov, cei o sută şi ceva de delegaţi care îl aplaudaseră la ultima conferinţă a partidului. Toţi au fost denunţaţi ca duşmani ai poporului, arestaţi şi fie executaţi, fie trimişi în gulaguri. Cu legea Kirov, Stalin definise puterea despotului în statul modern; exemplul lui a fost urmat curând de Hitler în Germania nazistă. Acum ambele tiranii aveau o lege care încălca conceptul esenţial de dreptate, făcând astfel posibilă executarea fără judecată a disidenţilor suspectaţi, dacă aceasta era considerată necesară pentru apărarea statului. De acum înainte, oricine ar fi pus la îndoială autoritatea, fie în Rusia sovietică, fie în Germania nazistă, ştia că riscă întemniţarea şi execuţia sumară. Pentru despoţii care conduceau aceste societăţi, răzbunarea împotriva comunităţilor care îi dispreţuiseră când erau copii era aproape deplină.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.