Misteriosul gaz militar dinaintea celui de-al doilea război mondial, care era capabil să distrugă motoarele
În primăvara anului 1936 a circulat o ştire ciudată în cercurile presei internaţionale, ce a fost primită cu un deosebit scepticism şi apoi rapid uitată. De altfel, mai existaseră ştiri asemănătoare, referitoare la raze ale morţii, gaze superputernice, radiaţii dezintegratoare şi multe alte arme futuristice.
De această dată, însă, era vorba de anumite experimente militare realizate de o putere europeană (neprecizată, probabil Austria) într-o zonă situată la graniţa cu Ungaria. Experimentele au fost realizate cu un gaz inodor lichefiat, inofensiv pentru oameni, dar devastator pentru motoare. Anschluss-ul, ce a inclus Austria în Reichul german şi declanşarea celui de-al doilea război mondial nu au dus, însă, la introducerea gazelor explozive pe câmpurile de luptă. Cu toate acestea, informatorii, agenţii secreţi şi prizonierii germani au confirmat, în mod repetat după 1944, că o astfel de armă secretă era în stadiu experimental.
Primul care a făcut referiri concrete la acest tip de gaz a fost dr. Rosenstein, specialist în chimie organică şi sinteza artificială a benzinei, care a fost capturat de americani în ’44 şi a fost interogat la Paris de către membrii Misiunii Alsos, prilej cu care a declarat: „Chimiştii germani au reuşit să perfecţioneze formula unui nou gaz ce putea produce puternice vibraţii şi chiar distrugerea motoarelor de avion. În orice caz, ei nu l-au utilizat, datorită posibilelor efecte adverse pentru echipajul avionului atacat, ce putea conduce la degenerarea conflictului într-un război chimic generalizat, atât de detestat de Fuhrer”.
În afară de aspectele precizate de Rosenstein (care se pare că au legătură cu mai vechile experimente austriece), ce fac referire la unele experimente efectuate la Leuma şi Brux, o serie de cercetări similare au fost realizate în cadrul laboratoarelor R ale Luftfahrtsforschungsanstalt, din Volkenrode. În iulie 1944, în timp ce lucra cu diferite substanţe oxidante, inginerul chimist dr.Hans Friederich Gold, de la Direcţia Rachete a institutului, a descoperit accidental că, amestecând 2 procente de myrol cu aer, motoarele cu combustie internă începeau să funcţioneze neregulat, iar la 8 procente de myrol motoarele erau scoase complet din funcţiune în doar câteva secunde.
O serie de alte informaţii se referă la combinaţii de gaze şi lichide cu o teribilă putere incendiară. Trebuie precizat că toate aceste aspecte ar putea avea legătură şi cu descoperirile făcute de trupele aliate pe teritoriul german, legate de aşa-zisele „tunuri fără proiectile”, despre care se presupune că erau folosite ca arme antiaeriene.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În primăvara anului 1936 a circulat o ştire ciudată în cercurile presei internaţionale, ce a fost primită cu un deosebit scepticism şi apoi rapid uitată. De altfel, mai existaseră ştiri asemănătoare, referitoare la raze ale morţii, gaze superputernice, radiaţii dezintegratoare şi multe alte arme futuristice.
