Până în 1980, Iugoslavia lui Tito putea să obţină bomba nucleară. Dacă se întâmpla asta?

2.209 vizualizari

Agenția Centrală de Informații a Statelor Unite (CIA) credea în 1975 că Iugoslavia se afla pe punctul de a deveni un stat dotat cu arme nucleare, datorită, în parte, asistenței acordate de Washington, conform unor documente secrete, recent declasificate. Documentele, care datează din 1957 până în 1986, au fost dezvăluite de dr. Filip Kovacevic, expert muntenegrean în politica externă americană, care predă la Universitatea din San Francisco, California.

Documentele au fost accesate în luna octombrie 2017, după depunerea unei cereri în conformitate cu Legea de acces la informaţii publice. Ca răspuns, CIA i-a trimis lui Dr. Kovacevic 8 dosare diferite constând din 84 de pagini de studii științifice, estimări analitice și alte rapoarte.

Documentele arată că CIA a plasat începutul programului nuclear iugoslav la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. În acel moment, țara vecină nouă era punctul central al unei campanii intense de influență a celor două superputeri emergente, Statele Unite și Uniunea Sovietică. Dar liderul comunist al Iugoslaviei, Iosip Broz Tito, a optat pentru o politică de non-aliniere, refuzând să se alăture Washingtonului sau Moscovei. În acel moment, Tito a început să exploreze posibilitatea dezvoltării arsenalului nuclear propriu, care spera că va permite Iugoslaviei să rămână independentă în timpul „războiului rece”.

Interesant e faptul că planurile sale au fost sprijinite de SUA, care a invitat fizicienii și inginerii iugoslavi să studieze și să desfășoare cercetări la universitățile americane. De asemenea, Washington, a trimis echipe de geologi pentru a efectua studii în întreaga Iugoslavia, în 1952. Aceste studii urmau să detecteze depozitele de uraniu din nordul și sudul Iugoslaviei, care au fost considerate suficiente pentru a alimenta bombele nucleare. Două decenii mai târziu, o companie americană, Westinghouse Nuclear, a fost contractată de Belgrad pentru a construi prima centrală nucleară din Iugoslavia, în Slovenia.

Documentele dezvăluite de dr. Kovacevic sugerează că în 1975 CIA era convinsă că Iugoslavia era capabilă din punct de vedere tehnic și financiar să construiască o armă atomică în patru ani. Într-un studiu intitulat „Perspectivele pentru proliferarea armelor nucleare“, agenția de spionaj americană aprecia că Iugoslavia a făcut progrese remarcabile în domeniul tehnic de cercetare și producție, timp de 15 ani, parțial cu sprijinul Americii. Singura întrebare era dacă conducerea iugoslavă doreşte cu adevărat să treacă la armele nucleare, ceea ce era dificil să se stabilească, pentru că președintele Tito era imprevizibil în luarea deciziilor. În cele din urmă, liderul iugoslav a optat pentru a-şi întări forțele militare convenționale ale țării sale în loc de a merge pe calea bombelor nucleare. Pe măsură ce sănătatea lui Tito s-a înrăutățit în a doua jumătate a anilor ’70, rivalitățile etnice dintre ceilalţi lideri a luat amploare, iar problema armelor nucleare și-a pierdut actualitatea. Tito a murit în 1980 și aproape imediat țara a început să se confrunte cu tensiuni etnice mari.

Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): intelnews.org