O armă secretă: incredibilul „tun cu vortex” proiectat de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial
Cu siguranţă că inginerii nazişti, înainte de cel de-al doilea război mondial, dar şi în timpul războiului, au dezvoltat o serie de arme şi aparate de luptă uluitoare pentru vremurile acelea (să aduc aminte de rachetele V2 sau de farfuriile zburătoare Haunebu).
Astăzi însă voi vorbi despre o armă secretă extraordinară, mai puţin cunoscută, precum şi despre alte două arme. Să începem cu Wirbelringkanone, o armă construită şi utilizată de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial. Despre aceasta se presupune că utiliza aerul ca „bombă”, putând doborî un zid de cărămidă de la o distanţă de câţiva kilometri. Conform profesorului Maas, această armă „trăgea” un inel gazos ce se rotea rapid în jurul propriei axe, un fel de ciclon artificial miniatural, ce era declanşat cu hidrogen compresat şi era capabil să producă pagube considerabile la o distanţă de 500 m. Tehnicienii germani au sperat că, prin mărirea dimensiunilor „tunului”, vor putea să doboare formaţiile de bombardiere ce zburau la 5.000 metri altitudine. Conform opiniilor exprimate de unii cercetători, în prezent se fac cercetări pentru realizarea unei arme cu plasmă ce funcţionează pe principiul vortexului.
Fabricile germane au mai construit, în timpul celui de-al doilea război mondial, încă două tipuri neconvenţionale de tunuri, Wirbelkanone şi Vielfaltigwindkanone. Primul dintre acestea, Wirbelkanone, trăgea cu 50 kg de praf de cărbune îmbibat cu cherosen la o distanţă de câteva sute de metri. Aprins automat la lansare, amestecul, ce ardea circa un minut, trebuia să elimine obiective izolate, precum cuiburi de mitraliere, forturi şi cazemate. Datorită dificultăţilor de manevrare a încărcăturii, acest tip de tun nu a fost niciodată introdus în luptă.
Al doilea tun neconvenţional, Vielfaltigwindkanone, avea dimensiunile mult mai mici, dar o candenţă de tragere mult mai mare şi putea fi montat pe avioane. Jeturile de aer erau produse de un amestec combustibil special, ce expulza aerul cu peste 1.000 m/s asupra avionului inamic, în scopul de a-l face nemanevrabil.
Cu siguranţă că inginerii nazişti, înainte de cel de-al doilea război mondial, dar şi în timpul războiului, au dezvoltat o serie de arme şi aparate de luptă uluitoare pentru vremurile acelea (să aduc aminte de rachetele V2 sau de farfuriile zburătoare Haunebu).
