O monedă de aur bizantină excepţională, de peste 1.000 de ani vechime, a fost descoperită în Norvegia
În sudul Norvegiei a fost descoperită o piesă rară și valoroasă: o monedă bizantină din aur solid, bătută în jurul anului 1000 d.Hr., care înfățișează figura lui Iisus Hristos. Acest artefact unic, excepțional de bine conservat, este o descoperire unică în Norvegia și ridică întrebări interesante despre cum a ajuns ea acolo. Detectorul de metale, folosit la explorarea munților locali, a jucat un rol crucial în identificarea acestei monede istorice.
Moneda a surprins experții prin starea sa remarcabilă de conservare: „Ea a rezistat excepțional de bine. Moneda pare practic neschimbată de când a fost pierdută, poate cu o mie de ani în urmă”, au declarat autorităţile. Moneda a fost introdusă în Imperiul Bizantin, numit și Imperiul Roman de Răsărit, și este probabil să fi fost bătută la Constantinopol, capitala bizantină care este acum cunoscută sub numele de Istanbul. Ea datează de la sfârșitul domniei împăraților Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea, între anii 977 și 1025 d.Hr., așa cum indică moneda.
Unicitatea acestei monede nu constă doar în reprezentarea lui Iisus Hristos ținând Biblia, ci și în prezența probabilă a împăraților Vasile al II-lea și Constantin al VIII-lea pe spatele ei. Ambii frați au domnit împreună, iar acest lucru ridică întrebări fascinante despre istoria complexă pe care această monedă o poartă cu ea. Faptul că a călătorit mai mult de 2.500 de km până la locația în care a fost descoperită adaugă un strat suplimentar de mister și intrigă trecutului ei.
Inscripțiile de pe monedă sunt la fel de interesante. Unul dintre ei, în latină și cu pecetea lui Hristos, spune: „Iisuse Hristoase, Regele celor care domnesc”. Celălaltă inscripţie, în limba greacă, pe cealaltă parte a monedei, spune: „Vasile și Constantin, împărați ai romanilor”. Aceste inscripții oferă informații valoroase asupra contextului istoric și religios în care a fost bătută moneda.
Arheologii au emis ipoteza că această monedă extraordinară poate să fi ajuns în Norvegia prin jafurile efectuate de viitorul rege Harald al III-lea, cunoscut și sub numele de Harald Hardrada, în timpul șederii sale în Garda Varangiană a Imperiului Bizantin. Pe vremea aceea, era obiceiul ca gardienii să aibă dreptul să jefuiască palatul și să ia orice obiecte de valoare pe care le-au găsit la moartea împăratului. În perioada lui Harald în Bizanț, trei împărați muriseră. Prin urmare, fostul rege ar fi putut să achiziționeze moneda de aur la Constantinopol și să o ducă înapoi în Norvegia.
O altă posibilitate este legătura cu vechiul comerț cu sare din Norvegia, care avea rute de transport perpendiculare din vestul țării. Moneda ar fi putut intra în acest comerț străvechi, contribuind la circulația mărfurilor și a bogăției într-o epocă îndepărtată.
În sudul Norvegiei a fost descoperită o piesă rară și valoroasă: o monedă bizantină din aur solid, bătută în jurul anului 1000 d.Hr., care înfățișează figura lui Iisus Hristos. Acest artefact unic, excepțional de bine conservat, este o descoperire unică în Norvegia și ridică întrebări interesante despre cum a ajuns ea acolo. Detectorul de metale, folosit la explorarea munților locali, a jucat un rol crucial în identificarea acestei monede istorice.
