Începând cu altitudinea de 1.500 de kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului, există o zonă plină de radiaţii, denumită centura Van Allen. Fiecare misiune spaţială, cu oameni la bord, atât din Statele Unite, cât şi din URSS, din 1961 până în prezent, a avut loc sub acest câmp de radiaţii. Mercury, Gemini, Soiuz, Skylab, Space Shuttle…toate au menţinut altitudinea sub 1.500 de kilometri. Toate…cu excepţia misiunilor Apollo, care ar fi ajuns pe Lună.
În 1998, nava Space Shuttle a zburat până la o altitudine de 500 de kilometri, una dintre cele mai înalte altitudini atinse vreodată, cu 1.000 de kilometri sub zona în care începe centura de radiaţii van Allen. Dar radiaţiile au fost atât de severe, încât astronauţii au văzut flash-uri de lumină, chiar având ochii închişi, pe care le-au descris ca fiind stele căzătoare. Aşa de puternice erau radiaţiile, încât acestea au penetrat învelişul navei, apoi învelişul protector al costumelor lor, trecând prin craniul lor şi ajungând până la retina lor închisă.
Postul de televiziune CNN relata cu privire la acest lucru:
„Centura de radiaţii ce înconjoară Pământul ar putea fi mult mai periculoasă pentru astronauţi decât s-a crezut iniţial (…) Aceste radiaţii ar putea avea efect asupra astronauţilor, afectându-le sănătatea. Electronii de radiaţii pot penetra diverse materiale, inclusiv costumele de astronauţi şi pot trece prin pereţii navelor spaţiale.”
Să mai aducem aminte că într-un interviu acordat de şeful NASA, Dan Godlin, în 1994, jurnalistei de televiziune Sheena McDonald, acesta a recunoscut faptul că omenirea nu se poate aventura în spaţiu mai mult de 400 de kilometri, până nu se va găsi o modalitate de a traversa centura de radiaţii mortale van Allen. Săracul şef NASA uitase că în urmă cu vreo 25 de ani, Agenţia Spaţială Americană trimisese deja 27 astronauţi, dincolo de această centură, până pe Lună (aflată la circa 400.000 de kilometri distanţă). A fost prins cu mâţa-n sac!