Insulele Canare sunt renumite ca destinația pentru o vacanță perfectă, dar mulți turiști vizitează insulele fără să știe că există câteva structuri piramidale ciudate care au o serie de mistere din cele mai vechi timpuri. Cine au construit aceste piramide? Când au fost construite? Și de ce au fost construite? Acestea sunt întrebările care nu au primit niciodată răspunsuri convingătoare. Dar există câteva teorii interesante pe această temă…
Misterul piramidelor din Insulele Canare au fost aduse la lumină pentru prima dată de celebrul explorator Thor Heyerdahl. Aventurierul și omul de știință rus Victor Melnikov a încercat să rezolve misterul lor, dar a dat şi peste multe alte mistere pe care insulele le are.
Complexul de piramide este situat în sud-estul insulei Tenerife, în orașul Guimar, și se întinde pe 64 000 de metri pătrați. Oficial se spune că piramidele au fost construite în urmă cu aproximativ 5.000-7.000 de ani, cam în același timp cu cele din Egipt, Mexic și Peru, cu care sunt foarte asemănătoare.
Pe de altă parte, unii oameni de știință susțin că piramidele au fost construite de fermierii locali în a doua parte a secolului al XIX-lea. Bătrânii spun că structuri similare au fost odată peste tot în Tenerife, dar au fost jefuite și materialele au fost folosite pentru proiecte de construcții.
Dar piramidele sunt situate într-un loc în care nu a existat agricultură. Modul în care sunt construite și locația lor fac să pară că au fost folosite pentru ritualuri, sau din motive astronomice.
Aventurierul norvegian Thor Heyerdahl, a explorat piramidele în anii ’90. A locuit în Tenerife timp de 7 ani și a susținut că piramidele din Guimar erau mai mult decât arată acum (aproape nişte ruine). Heyerdahl a fost cel care a observat alinierea astronomică a piramidelor Guimar. Dacă ați merge chiar în vârful celei mai înalte piramide în timpul solstițiului de vară, ați observa un fenomen interesant – un dublu apus de soare. La început, lumina ar cădea în spatele muntelui, apoi s-ar ridica și se va fi așezat din nou. În afară de aceasta, toate piramidele au o scară pe partea lor de vest și, în timpul solstițiului de iarnă, sunt exact acolo unde ar trebui să fie dacă ar fi să observi răsăritul soarelui.
Heyerdahl nu a putut niciodată să determine cât de vechi sunt piramidele sau cine le-a construit. Dar el a stabilit cu siguranță un lucru – o peșteră situată sub una dintre piramide a fost odată locuită de Guanche, nativii din Insulele Canare. Aceşti Guanches sunt la fel de misterioși ca şi piramidele; sunt considerați principalul mister al insulei, deoarece nimeni nu ştie originea lor.
Potrivit lucrărilor scriitorului roman antic Pliniu cel Bătrân, Insulele Canare au fost nelocuite în secolele VII-VI î.Hr.. Cetățenii arhipelagului au fost menționați în unele legende grecești antice. Atunci a prins viață o teorie: au fost Guanches descendenţii celor câtorva atlanţi, care au supraviețuit după dezastrul Marelui Potop?
Chiar dacă cultura Guanches este aproape în totalitate pierdută, cetățenii din Insulele Canare cred că sângele lor încă le curge încă prin vene. Ei susțin că, dacă dai peste o persoană înaltă, cu părul negru, cu ochi albaștri, nu există nicio îndoială: acesta este un adevărat nativ Guanche care stă în fața ta.
Spaniolii care au ajuns în Insulele Canare în secolul al XIV-lea au văzut Guanches exact așa cum s-a descris mai sus. Potrivit rapoartelor lor, insula era locuită de oameni înalți, cu pielea albă, cu părul deschis și cu ochi albaștri. Înălțimea lor medie era de peste 180 de centimetri, dar existau şi giganți care aveau o înălțime mai mare de 2 metri. Un astfel de tip antropologic de om nu era tipic pentru aceste latitudini geografice.
Limba Guanches a fost cel mai interesant aspect pentru europeni. Acei nativi puteau comunica între ei fără să scoată un sunet, mișcându-și doar buzele. Și puteau să comunice reciproc doar fluierând, uneori chiar de la o distanță de 15 kilometri. Fluieratul este folosit şi în prezent de cetățenii insulei La Gomera.
Norvegianul, Jean de Béthencourt, călător în Insulele Canare, a scris în jurnalul său: „La Gomera este patria oamenilor înalți. Vorbesc doar cu buzele, de parcă n-ar avea limbă. Strămoșii lor chiar și-au pierdut limba ca un fel de pedeapsă, dar nu își amintesc exact care a fost pedeapsa. Desigur, localnicii îşi puteau folosi limba, iar vorbirea convențională era complet dezvoltată, dar, prin obișnuință, au continuat să comunice fluierând”.