Site de secrete, stiinta si metafizica

Misterul morţii din 1944 a scriitorului Liviu Rebreanu: a decedat din cauza bolii, a fost împuşcat din greşeală sau a fost omorât de soldaţii ruşi?

43

Cine nu a auzit de “Ion”, “Pădurea spânzuraţilor” sau “Ciuleandra”, celebrele romane ale lui Liviu Rebreanu? Născut în 1885, Liviu Rebreanu a murit la doar 59 de ani, în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1944. În perioada interbelică, Liviu Rebreanu a fost în mai multe rânduri director al Teatrului Naţional din Bucureşti. Fiind bolnav, romancierul se retrage la casa sa de la Valea Mare, din Piteşti, loc în care a scris multe dintre operele sale.

Oficial, Liviu Rebreanu ar fi murit din cauza unor afecţiuni cardiace şi respiratorii, pe 1 septembrie 1944, însă există o ciudată teorie a conspiraţiei care susţine că Rebreanu ar fi fost împuşcat din greşeală. Cel care susţine această teorie este Ivor Porter, agent al forţelor speciale britanice. Iată ce-ar fi spus acesta:

“Pe la miezul nopţii, unchiul ei (Lygiei Georgescu), generalul Manolescu, a venit la închisoare să-l ia pe Rică la un dineu. Înainte de asta, l-au condus pe colonelul Ionescu acasă cu maşina. Apoi, i-au lăsat lui Maniu un mesaj, la locuinţa acestuia, să vină şi el la petrecere când va putea. La marginea Bucureştilor, lângă drumul care coteşte spre Golf Club, au dat de un baraj românesc şi Manolescu, care conducea în viteză şi cu farurile stinse, nu a putut frâna în timp şi un soldat l-a împuşcat pe directorul Teatrului Naţional, care se află pe scaunul de lângă el. În loc de petrecere au stat aproape toată noaptea la spital, unde prietenul lor a decedat; Rică s-a întors îndurerat la închisoare”.

De asemenea, nepotul scriitorului, Ilderim Rebreanu, susţine că romancierul ar fi fost împuşcat de către soldaţii ruşi veniţi să-i jefuiască proprietatea.

Totuşi, mult mai probabil marele scriitor a murit din cauza bolii sale. Ca fumător înrăit, Rebreanu avea probleme de sănătate localizate în zona plămânilor: bronşită, emfizem, agravate la începutul anului 1941. „Greutatea de respiraţie a început să mă chinuiască. Nu ştiu care e pricina: bronşita, emfizemul, altele… N-am găsit nici un medic care să mă lămurească aievea. Pornim mereu de la bronşită sau de la emfizem, dar se pare că acestea nu ajung la ceea ce am eu”, nota Rebreanu la 2 ianuarie 1944. În ianuarie 1944, dr. Vasile Tiţescu, radiolog înrudit cu Rebreanu i-a depistat o formaţiune chistică (chist hidatic) la baza pulmonului drept. Diagnosticul a fost confirmat de un alt radiolog, dr. Ionel Jovin din Bucureşti. Chistul era operabil, dar Rebreanu a tot amânat să se supună intervenţiei chirurgicale. În luna august 1944, ministrul culturii de atunci, Ion Petrovici, într-o vizită la Rebreanu acasă constată că acesta „era alb ca varul şi slăbit la jumătate (…) zăcea prăpădit şi abia mai putea să rostească o vorbă-două”.

Aşadar, sunt şanse mari ca Rebreanu să fi murit acasă, pe 1 septembrie 1944, din cauza bolii de care suferea. Dar, totuşi e ciudat faptul că mama Monicăi Lovinescu, pe care evenimentele de la 23 august 1944 au prins-o în Bucureşti şi care, din cauza luptelor, nu a putut părăsi Capitala decât pe 26 august a sosit la Lucieni (jud. Dâmboviţa), unde se afla fiica sa, aducând „vestea morţii lui Rebreanu”. Aşadar, a murit Rebreanu mai devreme, fiind ucis din greşeală de un soldat? Sau a fost jefuit şi împuşcat mortal de soldaţii ruşi?

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie