Soare Z. Soare (27 noiembrie 1894 – 23 august 1944, București) a fost un binecunoscut regizor şi om de teatru român. A studiat la Berlin, iar, reîntors în România, a debutat în 1924, punând în scenă „Hamlet”; au urmat „Othello” și „Neguțătorul din Veneția” de Shakespeare. Soare și-a desfășurat activitatea regizorală mai ales la Teatrul Național din București, punând în scenă tragedii, drame și comedii originale și străine: „Despot-Vodă” de Vasile Alecsandri, „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, „Faust” de Goethe, „Sfânta Ioana” de George Bernard Shaw, „Strigoii” de Henrik Ibsen şi multe altele.
Din păcate, Soare Z. Soare a murit în mod stupid chiar pe 23 august 1944, când România a întors armele împotriva Germaniei. Cum a murit? Ne spune Ion Manolescu în cartea sa „Amintiri”, Editura Meridiane, 1962, pagina 214: „A murit în plină vigoare şi a avut un sfârşit absurd. În seara de 23 august 1944, fratele meu îi dăduse întâlnire în oraş pentru a asista la un spectacol. După spectacol au luat masa, apoi s-au urcat într-o maşină şi au pornit către Şoseaua Kiseleff, unde fratele meu îşi avea casa pe o stradă laterală. Trupele germane de la Băneasa, informate de întoarcerea armelor noastre, se pregăteau să atace Bucureştii. Un glonţ rătăcit, tras de vreun soldat german, l-a nimerit pe Soare în tâmplă și l-a ucis pe loc”.
În 1928, un gazetar îi ia un interviu lui Soare Z. Soare, punându-i mai multe întrebări indiscrete. Una dintre ele privea o chestiune delicată: o încercare de sinucidere cu ajutorul unei arme.
Întrebare: „La Sinaia ai avut, îmi pare, un accident de armă care ţi-a ratat? Pentru ce-ai făcut gestul?”
Soare Z. Soare: „Pentru o femeie! E singura scuză: pentru o femeie ai dreptul să faci orice prostie”.
Foarte interesantă această întâmplare din tinereţea regizorului. Moartea sa, survenită în 1944 atât de neaşteptat, atât de absurd, ne-ar putea face să credem că glonţul de la Sinaia şi-a avut efectul, peste mulţi ani, în Bucureşti.