Mircea Eliade, filozoful care dormea doar 5 ore pe noapte, pentru a putea citi cărţi
Mircea Eliade a fost unul dintre cei mai mari cercetători ai religiei din secolul XX şi un prolific scriitor de ficţiune şi non-ficţiune, de-a lungul a 60 de ani publicând peste 1.300 de titluri. S-a născut la Bucureşti, pe 13 martie 1907, fiind fiul lui George (Ieremia) Eliade, ofiţer în armată, care şi-a schimbat numele de familie, potrivit lui Mircea Eliade, din Ieremia în Eliade, ca urmare a admiraţiei sale pentru scriitorul Ion Eliade-Rădulescu. În copilărie, familia s-a mutat de la Bucureşti la Râmnicu-Sarat, iar mai târziu la Cernavodă. La şcoala era interesat de biologie şi de chimie şi a avut chiar un mic laborator.
Citea mult şi şi-a mărit timpul pentru lectură împuţinând orele de somn la doar 5-6 pe noapte. În 1925, a intrat la Universitatea din Bucureşti, unde a studiat filosofia. Influenţa lui Nae Ionescu, pe atunci asistent de logică şi metafizică şi ziarist, l-a marcat pe tânărul Eliade, umbra care a planat asupra acestuia din cauza implicării sale în extrema-dreapta din România în perioada interbelică pătându-i reputaţia.
În timp ce strângea, în Italia, material pentru o lucrare consacrată filosofilor din perioada Renaşterii, a citit „A History of Indian Philosophy”, de Surendranath Dasgupta (1885-1952), în cinci volume, lucrare care l-a impresionat extrem de mult. După ce a obţinut licenţa în filosofie la Bucureşti, în 1928, a plecat în India pentru a studia sanscrită şi filosofia cu Dasgupta, la Universitatea din Calcutta. Eliade era un student bun, însă relaţia sa cu Dasgupta s-a deteriorat în momentul în care s-a îndrăgostit de fiica acestuia, Maitreya, moment în care a scris nuvela erotică „Isabel şi Apele Diavolului” (1930). A revenit la Bucureşti în 1932 şi a prezentat cu succes analiza asupra curentului yoga ca teză de doctorat la secţia de filosofie, în 1933.
În 1940 a plecat la Londra în calitate de ataşat cultural al Ambasadei Române, funcţie pe care o va ocupa şi la Lisabona, în perioada 1941-1944. În Portugalia a scris „Românii, latinii din Orient”, o sinteză istorică, culturală şi spirituală a ţării sale, şi „Salazar şi revoluţia în Portugalia„, ţară în care susţinea că generalul Antonescu, aflat la putere la Bucureşti, se putea inspira din regimul portughez pentru a crea un stat autoritar, nu unul totalitar. Lucrarea nu a obţinut, totuşi, efectele scontate: nu numai că Antonescu nu a adoptat modelul portughez, dar nici lui Salazar nu i-a plăcut, potrivit informaţiilor obţinute, „heterodoxia” interpretării sale, a făcut ca această carte să nu fie tradusă în limba lui Camoes, autor despre care, de altfel, ar fi dorit să scrie.
După cel de-al II-a război mondial nu s-a putut întoarce în România comunistă din cauza legăturii sale cu Ionescu. În 1945 a plecat la Paris, unde faptul că l-a cunoscut pe Georges Dumezil, un important cercetător al mitologiei comparate, i-a asigurat un loc de muncă „part-time” la Ecole des Hautes Studes de Sorbonne, unde a predat religia comparată. În 1954 a apărut „Pădurea interzisă”, pe care o consideră cea mai bună scriere a sa. Publicat în 1949, „Mitul eternei reîntoarceri: Arhetipuri şi repetiţie”, în care făcea o interpretare a simbolurilor şi iconografiei religioase, a fost titlul care i-a conferit recunoaşterea internaţională. După ce a scris multe alte lucrări, Mircea Eliade a decedat în 1986, la vârsta de 79 de ani, la Chicago, în Statele Unite. Aici locuia din 1958, când a fost invitat să conducă departamentul de religie la universitatea din acest oraş, ulterior luându-şi cetăţenia americană.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Mircea Eliade a fost unul dintre cei mai mari cercetători ai religiei din secolul XX şi un prolific scriitor de ficţiune şi non-ficţiune, de-a lungul a 60 de ani publicând peste 1.300 de titluri. S-a născut la Bucureşti, pe 13 martie 1907, fiind fiul lui George (Ieremia) Eliade, ofiţer în armată, care şi-a schimbat numele de familie, potrivit lui Mircea Eliade, din Ieremia în Eliade, ca urmare a admiraţiei sale pentru scriitorul Ion Eliade-Rădulescu. În copilărie, familia s-a mutat de la Bucureşti la Râmnicu-Sarat, iar mai târziu la Cernavodă. La şcoala era interesat de biologie şi de chimie şi a avut chiar un mic laborator.
