Grigore Ghica Vodă III: domnitorul decapitat de turci

Pasionaţii de istorie, şi nu numai, au auzit de domnitorul Moldovei, Grigore Ghica Vodă III, cel care a fost decapitat la 1 octombrie 1777 de către turci, într-o casă din Iaşi. Dar ce s-a întâmplat mai exact de s-a ajuns la acest moment tragic din istoria noastră? Vom extrage fragmente dintr-o scriere a lui Mihail Kogălniceanu care a relatat fidel ceea ce s-a întâmplat în acea fatidică zi.

Trimisul Porţii (Kapigibaşa) descinsese la Iaşi într-o casă din Beilic, locul unde erau găzduiţi turcii; într-un tainic iatac ţinea sfat cu doi boieri, care pregătiseră pierzania lui Ghica Vodă. Boierii stau într-o postură umilită în genunchi, pe un covor întins pe parchet, departe de divan. Kapigibaşa înota într-un ocean de fum mirositor; faţa sa măreaţă păzea o nemişcare absolută; cîteodată îşi îndrepta barba albă ca omătul.

– Ei, boieri, zise el în sfîrşit, tăind tăcerea, pica-va oare vulpea în cursa vînătorului? Va veni, oare, ghiaurul? – Va veni, slăvirea ta, îi răspunse unul din boieri… – Va veni, Effendi, adăugă celălalt boier.

Cei doi doctori (străinul Fotachi şi românul Gavrilachi) îl vizitează pe vizirul prefăcut bolnav pentru a-l atrage în cursă pe Ghica, aducându-l la sine în curtea Beilicului. Fotachi dădea expertiza lui Grigore Ghica: „Îi bolnav, Măria Ta, îi bolnav şi nu-i dau o zi de viaţă”. Gavrilachi, dimpotrivă: „Măria Ta…, era galben la faţă, pulsul lui era foarte slab. Dar tot te rog, Măria Ta, nu te duce, ochii lui m-au speriat”. Ghica, însă, n-a vrut să asculte de sfatul doctorului, nici de rugăminţile şi plânsul Doamnei şi al domniţelor, de aluziile ce i se făcură, de avertismentul prietenilor din Constantinopol, şi nici de sfatul domnului Munteniei, Ipsilanti, şi chiar nici de semnul lui Dumnezeu, care opri caii în poarta palatului din Belic (caii oprindu-se fără niciun motiv, încât „în zadar vizitiul le sfîşia coastele cu biciul, în zadar idicliii se scoborîră din coadă şi-i trăgea de zăbală, în zadar deliii îi împingeau cu săbiile, caii se lăţiseră la pământ şi stăteau nemişcaţi”). Ghica poate c-ar fi scăpat de moarte, dar fatalist – ca şi Caesar la 44 î. Chr. – „orbit de soartă, printr-o îndrăzneală nebunească, nu vru să vadă un semn înştiinţător în stătutul cailor; se scoborî şi-şi urmă drumul pe jos pînă la palat”. Acolo, după primirea de rigoare, 40 de bostangii înarmaţi tăbărîră asupra lui deodată. Lupta fu crîncenă şi onorifică pentru Domnul român.

Tocmai în minutul acela Kapegibaşa scosese o năframă de mătase neagră şi o aruncă pe umerii lui Ghica, strigând „Mazil! Hain!”. Domnul sări în picioare. Haznetarul se apropie pe din dos şi găsi vreme de-l lovi drept între umeri, făcându-i o rană de moarte. Ghica răcni ca un leu rănit şi se smuci. Atunci o luptă amarnică se aţâţă; unul împotriva a 40, două braţe fără arme împotriva a 40 de hangiare. Dar mâinile nenorocitului Domn, întărite prin curajul deznădăjduirii, se făcuseră mai înfricoşate decât cuţitele acelor ticăloşi robi. De o mare putere fizică, el se luptă la început cu călăii săi, smulse din mâna unuia hangiarul, împinge pe ceilalţi, îi răstoarnă prin lovituri voiniceşti şi omoară opt din ei… Kapegibaşa, în toată vremea aceasta, şedea pe divan şi se uita liniştit la cruda privelişte, aţâţând numai cu gura pe mârşavii bostangii. Sfîrşitul: bostangiii se apropiară de el şi-i împlântară în trup toate cuţitele lor. Fapta nelegiuirii era sfârşită. Ghica pică mort lângă fereastră, şi turcii strigară; Allah! Atunci ceasornicul turnului de la Trei Ierarhi bătu trei ceasuri şi jumătate de noapte. Aşa muri Ghica Vodă, jertfă a patriotismului şi a bunătăţii sale. Dezbrăcat gol, fu aruncat în curtea Beilicului. Averea îi fu confiscată, Doamna şi domniţele duse roabe la Constantinopol, iar capul împodobi mai multe săptămîni poarta padişahului otoman.

Trupul breazului domnitor se află şi astăzi înmormântat în Biserica Sf. Spiridon din Iaşi.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.