Ne aflăm în anul 1691 în Moldova, atunci când domnitor al ţării era Constantin Cantemir Vodă. În apropiere de Bârlad se petrecea o mare nuntă boierească: se însura Ion Palade cu fiica marelui vornic, Ion Racoviţă. La această nuntă, la care participau toţi marii boieri moldoveni s-a pus la cale un complot pentru detronarea lui Constantin Cantemir şi înlocuirea acestuia cu Velicico Costin, fratele marelui cronicar, Miron Costin.
Însă, Cantemir află de această acţiune de la unul din complotişti, boierul Ilie Ţifescu, poreclit Frige-Vacă. Familia Costin avu parte de cea mai mare tragedie din partea domnitorului. Velicico Costin, cel care voia să devină voievod al Moldovei, fu prins şi adus la Iaşi. Cronicarii vremii relatează: „Constantin Vodă în mânie l–a bătut cu buzduganul şi l–a închis în beci”. Domnul e sfătuit de consilierii săi să-l omoare: „De vreme că te-ai grăbit de l-ai bătut, nu-l lăsa viu. Păzeşte de-l omoară, că, d-e scăpa viu, mâine, poimâine ne omoară pe toţi. Şi domnitorul îndat-a ascultat şi l-a scos noaptea de i-a tăiat capul denaintea porţii”.
Dar, moartea lui Velicico Costin nu era de-ajuns. Aceiaşi consilieri i-au spus lui Cantemir că „devreme l–ai omorât pe Velicico, trimite de prinde şi pe frate-său, Miron, logofătul, de-l omoară. Vinovat ori nevinovat, să nu scape”.
După tăierea capului cronicarului Miron Costin, dându–şi seama de greşeală, Cantemir Vodă, mai târziu „se căie ce a făcut şi de multe ori plânge între toată boierimea şi blăstăma
pe cine l-au îndemnat de-au grăbit de i-au tăiat”.