Doamna Marichal, locuind la Paris, strada Custine nr. 20, se trezeşte în noaptea de joi, 26 martie, sub impresia unui teribil coşmar. Un fel de spectru, vag, fără formă, era lângă patul său, strângându-i braţul şi ordonându-i să aleagă între două ameninţări atroce: – Trebuie, i se spunea, să alegi care dintre soţul şi fiica ta să moară! Alege! – Să aleg între soţul şi fiica mea? E imposibil!, îşi spunea ea tremurând. Niciunul!, a răspuns disperată.
– Trebuie să alegi, îi spuse apariţia. Unul din doi trebuie să moară! Decide! Care din doi să fie sacrificat?
Pradă unui zbucium îngrozitor, ea nu poate să se hotărască. Nebună de durere, nu vrea să răspundă. Ce suferinţă de nedescris îi cuprinsese sufletul e uşor de înţeles. Soţul ei, cu o sănătate perfectă, în vârstă de 46 de ani, dormea liniştit alături de ea. Fiica avea 17 ani şi era strălucitoare. Doamna Marichal simţea pentru aceste două fiinţe o dragoste la fel de mare. Într-un târziu, învinsă de o voinţă mai puternică decât a ei, care insista pentru a avea un răspuns, îşi spuse în sinea sa că dragostea maternă trebuie să domine şi că şi-ar sacrifica mai degrabă soţul decât copilul. Cinci zile mai târziu, domnul Marichal, căruia desigur că ea nu i-a povestit acest coşmar – şi care n-a fost niciodată bolnav – s-a simţit obosit când s-a întors de la birou şi s-a aşezat în pat. Doctorul chemat nu a descoperit nici o maladie şi a diagnosticat o gripă uşoară. A doua zi starea bolnavului s-a agravat. Peste încă două zile „condamnatul” era mort. Oprirea inimii, a declarat medicul. Dar nici un indiciu de boală de inimă nu fusese observat.
Încercând să analizăm cele întâmplate, cel mai simplu este să spunem că a fost vorba de fatalitate…Căci, aşa cum am mai spus, victima prezentată nu şi-a dat seama prin nimic de starea precară a sănătăţii sale. Fiindcă moartea nu este, în anumite circumstanţe, decât sfârşitul unei evoluţii maladive de care nu ne-am dat seama. Îţi închipui că eşti sănătos, dar un rău necunoscut slăbeşte organismul treptat. Poate că subconştientul soţiei, foarte sensibil, a perceput inconştient această sănătate în declin şi sfârşitul fatal… Căci personalitatea noastră psihică este dotată cu facultăţi analizate, extrem de puţin. Este o ipoteză explicativă, dar nu e decât o ipoteză. Dacă o acceptăm, ar trebui s-o completăm, să ghicim cum de această intuiţie a luat forma unei apariţii vestitoare.
O altă ipoteză ar fi următoarea. Oare lumea invizibilă în mijlocul căreia trăim nu are în ea şi fiinţe tot aşa de invizibile ca forţele ce guvernează natura, precum atracţia, electricitatea, magnetismul solar şi planetar etc., fiinţe, spirite, care ar poseda o conştiinţă rudimentară, ca şi facultatea de a vedea ce se petrece într-un organism viu şi de a se manifestă? Este o ipoteză îndrăzneaţă, dar ea ne-ar ajută să înţelegem multe din aspectele care rămân neexplicate. O fiinţă invizibilă, devenită vizibilă, ar fi putut, să zicem, să impună doamnei Marichal jocul cărţii forţate. Noi am văzut cu toţii prestidigitatori care prezintă un „evantai” de cărţi de joc, invitându-ne să alegem una în mod „liber”. Or, noi alegem totdeauna cartea pe care prestidigitatorul vrea s-o alegem.
Spiritul pe care ni-l imaginăm a ştiut, a văzut că acea fiinţă trebuia să moară în scurtă vreme şi a condus gândul soţiei astfel încât l-a desemnat ea însăşi. Totuşi, în întâmplarea de care ne ocupăm aici, prima ipoteză pare cea mai probabilă, mai ales dacă reflectăm la faptul că starea noastră mentală poate să se exteriorizeze, să iasă în afara noastră, să ia o formă străină eului nostru conştient, şi chiar să stea de vorbă cu noi, aşa cum se întâmplă în vise. Or, precis este vorba aici de un vis, la început inconştient, şi devenit halucinaţie la trezire.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Doamna Marichal, locuind la Paris, strada Custine nr. 20, se trezeşte în noaptea de joi, 26 martie, sub impresia unui teribil coşmar. Un fel de spectru, vag, fără formă, era lângă patul său, strângându-i braţul şi ordonându-i să aleagă între două ameninţări atroce:
