În nuvela „Pe Strada Mântuleasa”, Mircea Eliade ne vorbeşte despre nişte portaluri cosmice situate în diverse case vechi din Bucureşti. Avea scriitorul nişte informaţii secrete?
Una din operele mele literare preferate este nuvela fantastică „Pe strada Mântuleasa” de Mircea Eliade. De ce? Pentru că Eliade „jonglează” acolo cu termeni şi concepte ce provin din fizica cuantică şi din paranormal. Dar, mai întâi, să citez mai întâi de pe Wikipedia câteva idei-forţă din această nuvelă:
* Învățătorul pensionar Zaharia Fărâmă (fost director al școlii primare de pe strada Mântuleasa și inspector școlar) pătrunde într-o zi caniculară de vară din anii ’50 într-o clădire cu mai multe etaje din București, căutându-l pe fostul lui elev, Vasile I. Borza, ce se mutase recent acolo după ce devenise maior în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Bătrânul dă peste un necunoscut, ce nu admite posibilitatea unei confuzii. Apariția învățătorului într-o casă rezervată ofițerilor pare suspectă, iar Fărâmă este adus la Securitate și anchetat de ofițerul Dumitrescu, colegul lui Borza.
* Învățătorul dă răspunsuri incoerente și începe să relateze fapte incredibile (precum dispariția unui copil într-o pivniță părăsită ce reprezenta un portal de trecere pe Tărâmul celălalt sau zborul fără oprire al unei săgeți trase de un alt copil năzdrăvan pe nume Lixandru) petrecute într-un alt timp și într-o altă lume, divagând permanent în ciuda încercărilor anchetatorului de a-l aduce la subiect.
* Întâmplările istorisite de Fărâmă s-au petrecut cu câteva zeci de ani în urmă. Relatarea sa începe cu expediția unor elevi ai școlii de pe strada Mântuleasa pe maidanele Bucureștilor în căutarea unei pivnițe inundate care ar reprezenta, după spusele băiatului tătar Abdul, un spațiu de trecere către o altă lume. Micul Iozi, băiatul rabinului de pe Calea Moșilor, dispare fără urmă în 1915 într-o pivniță ce conținea o trecere către o peșteră cu pereți de diamant, iar alți doi băieți pornesc în căutarea semnelor care să-i călăuzească către acea lume.
* Darvari, spirit sportiv, devine aviator și dispare misterios cu avionul în anul 1930 între Insula Șerpilor și Odesa, în timp ce Lixandru, spirit erudit, învață limba ebraică și caută trecerea pe sub pământ, în pivnițele de pe fostele pământuri ale boierilor Calomfiri, nemaifiind văzut de nimeni din 1932.
Aşadar, Mircea Eliade ne vorbeşte despre dispariţii misterioase în universuri paralele, prin intermediul unor portaluri ce par a exista prin nişte case vechi din Bucureşti. Să fie vorba doar de imaginaţia extraordinară a scriitorului sau Eliade a avut parte de informaţii secrete din Bucureştiul vechi? Firea mea romantică mă face să dau credit celei de-a doua ipoteze…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Una din operele mele literare preferate este nuvela fantastică „Pe strada Mântuleasa” de Mircea Eliade. De ce? Pentru că Eliade „jonglează” acolo cu termeni şi concepte ce provin din fizica cuantică şi din paranormal. Dar, mai întâi, să citez mai întâi de pe Wikipedia câteva idei-forţă din această nuvelă:
