Un alchimist contemporan a reuşit să producă o substanţă misterioasă, despre care chimiştii habar n-au ce elemente conţine
Cel mai important alchimist contemporan este, fără îndoială, Francois A. Barbault care în 1957 a publicat o metodă de obţinere a elixirului tinereţii. Acestui studiu, Barbault i-a consacrat 20 de ani de muncă. Alchimistul a început prin a studia „cerul astrologic”, perioada favorabilă pentru prelevarea „materiei prime”. Apoi a studiat care este rolul femeii sau mai precis al componentei feminine în opera alchimică. După aceste preliminarii şi-a fixat ziua pentru începerea lucrului. Această zi, spunea el, diferă de la un alchimist la altul în funcţie de caracteristicile astrologice ale fiinţei alchimistului. În cazul lui, a fost o zi de 3 august când Saturn şi Pluto erau în conjuncţie în zodia Leului.
Inspirându-se din gravurile unei străvechi lucrări alchimice care nu era însoţită de niciun comentariu scris, carte numită „Mutus Liber” („Cartea Mută’), el a strâns cu ajutorul unor cearceafuri picăturile de rouă căzute pe firele de iarbă, în dimineţile zilelor din Zodia Berbecului şi Taurului. După 20 de ani de prelucrări laborioase la care a fost supusă această materie primă, Barbault a obtinut un elixir cu o greutate egală cu cea a materiei prime avută la dispoziţie cu 20 de ani în urmă: 1800 g, greutate care s-a menţinut constantă de-a lungul transformărilor.
Un alt fenomen curios: deşi a vărsat pudră de aur în preparatul său, analiza spectrală făcută preparatului într-un laborator de specialitate nu a pus în evidenţă nici o urmă de aur. „Trebuie să admitem că în esenţa sa, aurul nu apare sub forma pe care o ştim şi nu devine vizibil conform legilor opticii” afirmă Barbault. Este ceea ce susţinea o veche teorie alchimistă care atribuia aurului un trup şi un suflet. Sufletul este reprezentat ca având chiar culoarea aurului corespunzătoare culorii galben auriu a aurei bioenergetice – care în cromoterapie (vindecarea cu ajutorul culorilor) are virtuţi terapeutice şi armonizatoare.
Preparatul obţinut de Barbault este un lichid straniu, ce a fost studiat cu multă atenţie de oamenii de ştiinţă. Aceştia au ajuns la fantasticul rezultat că „elixirul tinereţii” e un compus chimic ce prezintă nişte legături chimice stabile, care nu există ca atare, în mod normal, în lumea fizică. Mai mult decât atât, substanţa în sine nu a putut fi descompusă şi cercetată, neputându-se preciza din ce elemente era formată. Ca şi cum ar fi fost alcătuită din atomi ai unui element care nu există în Tabelul periodic. În plus, elixirul avea cu siguranţă calităţi terapeutice verificate, prin administrarea sa în boli foarte grave, în care a produs vindecări miraculoase.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Cel mai important alchimist contemporan este, fără îndoială, Francois A. Barbault care în 1957 a publicat o metodă de obţinere a elixirului tinereţii. Acestui studiu, Barbault i-a consacrat 20 de ani de muncă. Alchimistul a început prin a studia „cerul astrologic”, perioada favorabilă pentru prelevarea „materiei prime”. Apoi a studiat care este rolul femeii sau mai precis al componentei feminine în opera alchimică. După aceste preliminarii şi-a fixat ziua pentru începerea lucrului. Această zi, spunea el, diferă de la un alchimist la altul în funcţie de caracteristicile astrologice ale fiinţei alchimistului. În cazul lui, a fost o zi de 3 august când Saturn şi Pluto erau în conjuncţie în zodia Leului.
