Audrey era o femeie din Statele Unite, căruia i s-a pus diagnosticul de MPD (tulburări de personalitate multiplă). În această situaţie, creierul este atât de supraîncărcat, încât mintea se împarte în mai multe subpersonalităţi, fiecare dintre ele bine conturată, unică, adesea inventându-şi un nume şi părând să fie toate în război cu celelalte în capul pacientului. Este un fenomen înspăimântător.
Audrey avusese dintotdeauna o legătură empatică cu fiul ei adolescent, ale cărui probleme psihice îl împiedicau să înveţe, să scrie şi să citească. În timpul îndelungatei terapii pentru MPD, cu un celebru psihiatru, la un spital la fel de celebru aflat la sute de kilometri de casă, Audrey a avut un moment de disperare. A început să vorbească despre moarte şi despre senzaţii care îi parveneau, dar atât ea cât şi doctorul au considerat că este o parte a „exorcismului” bolii. Aceasta se întâmpla pe 29 martie 1984. Peste câteva ore, femeia a tăiat cablul uscătorului de păr, l-a făcut laţ în jurul gâtului şi a pornit spre duş. Din fericire, şi-a revenit la timp ca să nu comită un act grav.
În ziua următoare, la spital a sosit soţul ei cu o veste tragică. Cu 24 de ore înainte, la ora la care Audrey avusese acea legătură empatică cu moartea, fiul ei, în vârstă de 13 ani, murise într-un accident îngrozitor. În timpul unui joc, un laţ petrecut pe după gât se dovedise fatal.
