Craniul de cristal Mitchell-Hedges a fost realizat fie de extratereştri fie de atlanţi! Oamenii primitivi nu-l puteau crea…
Despre cele mai misterios craniu de cristal din lume, craniul Mitchell-Hedges, am scris cel mai mult în cadrul acestui articol din 2009: Enigmaticele cranii mayaşe. Istoria sa este următoarea: craniul mayaș, sculptat într-un cristal pur de cuarţ şi cântărind 5,19 kg, a fost descoperit în 1927 de Anna Mitchell-Hedges, fiica aventurierului britanic “Mike” Hedges, în timp ce explora oraşul mayaş Lubantuum.Tatăl ei a dăruit craniul mayasilor locali, care i-au spus că “era zeul lor, folosit pentru a vindeca sau a aduce moartea”. Ulterior, mayasii i l-au dat înapoi, în chip de cadou de despărţire. În legătură cu originea craniului, în autobiografia sa, Pericolul este aliatul meu (1954), Mitchell-Hegdes afirma că ar avea cel puţin 3.600 de ani şi că fabricarea lui ar fi durat 150 de ani şi descrie cum, “… conform legendei, era folosit de Marele Preot mayaş la îndeplinirea unor ritualuri ezoterice. Se spune că, atunci când acesta chema moartea cu ajutorul craniului, moartea sosea inevitabil. Fusese descris ca întruparea răului”.
Originea acestui craniu a creat multe controverse în rândul specialiștilor, căci cum nu există nicio metodă de a data cristalul, acesta nu poate fi atribuit vreunei perioade. În continuare, în cadrul acestui articol, vă voi oferi în exclusivitate niște informații în limba română, puțin cunoscute până în prezent.
Unii cred că acest craniu de cristal ar fi fost imposibil de realizat de strămoşii noştri, care nu deţineau capacitatea şi tehnologia unei asemenea opere de artă, ceea ce înseamnă că el a fost creat de…extratereştri! Alţii, dimpotrivă, sunt de părere că acest cristal este semnul unei civilizaţii umane dispărute, mult mai avansate tehnologic, civilizaţia Atlantidei.
Specialiştii în cuarţ n-ar putea realiza un craniu asemănător cu ajutorul tehnologiilor moderne din anii 1970!
În anul 1936, eminentul antropolog G.M. Morant şi Adrian Digby, de la Departamentul de Etnologie al lui British Museum au analizat craniul şi au ajuns la următoarea concluzie: “Nu s-a descoperit nicio urmă conform căreia acest craniu ar fi fost realizat cu ajutorul vreunui instrument modern”.
În anul 1970, craniul a fost dus în Laboratoarele Hewlett-Packard din Santa Clara (California), care, în acel moment, era unul dintre cele mai avansate centre de electronică şi tehnologie computerizată din lume. Tehnicienii acelor laboratoare erau specialişti în producerea de cristale de cuarţ de înaltă precizie, folosite în instrumente high-tech. Testele făcute asupra craniului Mitchell-Hedges au arătat că acesta a fost realizat dintr-o singură bucată de cuarţ şi că… specialiştii nu erau capabili la nivelul anului 1970 să realizeze un craniu asemănător, având la dispoziţie tehnologia modernă de atunci. Această afirmaţie intră în contradicţie cu afirmaţiile unora precum că craniul ar fi fost un fals realizat în anii 1920. Dacă în 1970, specialiştii în cuarţ nu ar fi fost în stare să realizeze un craniu asemănător, folosindu-se de tehnologiile moderne, cum s-ar fi putut el fabrica cu 50 de ani mai devreme?
70 de ani pentru a realiza acest craniu!?
Tot aceleaşi laboratoare Hewlett-Packard au ajuns la concluzia că acest craniu a fost realizat în 3 etape, şi de aici s-a tras concluzia că el ar fi putut fi creat de-a lungul a trei generaţii, timp de 60-70 de ani. Dar, a munci zi de zi timp de 70 de ani pentru realizarea unui singur craniu pare a fi un scenariu neverosimil, aşa că s-a propus ideea că “cristalul damnării” a fost creat de o tehnologie necunoscută… ori de origine extratestră, ori provenind din vechea Atlantidă, ultima idee fiind susţinută de exploratorul “Mike” Hedges.
Un specialist conchide: craniul a fost realizat cu o tehnologie necunoscută!
Larry LaBarre a fost unul dintre specialiştii de la Hewlett-Packard care au testat cristalul în 1970. Peste un deceniu, el a venit cu propriile concluzii despre craniu. Astfel, el crede că acest cuarţ ce a fost folosit la craniu a fost unul extrem de dur, având duritatea de 9 dintr-o scară de la 1 la 10, fiind posibil să fi fost prelucrat doar cu ajutorul unui diamant. Procesul de tăiere a fost foarte dificil, orice mică eroare milimetrică în prelucrarea sa putând distruge întreg craniul! Aşadar, cel mai probabil, conchide specialistul Larry LaBarre, craniul a fost realizat prin intermediul unei tehnologii necunoscute.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Despre cele mai misterios craniu de cristal din lume, craniul Mitchell-Hedges, am scris cel mai mult în cadrul acestui articol din 2009: Enigmaticele cranii mayaşe. Istoria sa este următoarea: craniul mayaș, sculptat într-un cristal pur de cuarţ şi cântărind 5,19 kg, a fost descoperit în 1927 de Anna Mitchell-Hedges, fiica aventurierului britanic “Mike” Hedges, în timp ce explora oraşul mayaş Lubantuum.Tatăl ei a dăruit craniul mayasilor locali, care i-au spus că “era zeul lor, folosit pentru a vindeca sau a aduce moartea”. Ulterior, mayasii i l-au dat înapoi, în chip de cadou de despărţire. În legătură cu originea craniului, în autobiografia sa, Pericolul este aliatul meu (1954), Mitchell-Hegdes afirma că ar avea cel puţin 3.600 de ani şi că fabricarea lui ar fi durat 150 de ani şi descrie cum, “… conform legendei, era folosit de Marele Preot mayaş la îndeplinirea unor ritualuri ezoterice. Se spune că, atunci când acesta chema moartea cu ajutorul craniului, moartea sosea inevitabil. Fusese descris ca întruparea răului”.
