Un vis ciudat dezlegă o mare enigmă istorică privind vechiul Babilon

0
4.499 vizualizari

Lumea viselor nu este, după cum se pare, câtuşi de puţin o „lume a visurilor”, ci o ţară necunoscută în care putem face iarăşi şi iarăşi neaşteptate descoperiri pentru lumea noastră reală.

Lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei, ideea de a dezgropa oraşul Micene din Creta i-a fost dată de o serie de informaţii primite în vis. În ciuda tuturor explicaţiilor naturale, traducerea unor semne trece peste anumite obiecte găsite în templul lui Bel. Ea a devenit posibilă printr-un vis care depăşeşte orice interpretare psihologică.

Dr. Herman Hilprecht, celebrul asirolog al Universităţii din Pennsylvania, a finalizat manuscrisul la cartea sa “Vechi inscripţii babiloniene”. Numai traducerea inscripţiilor de pe două fragmente din agat lipsea şi va lipsi şi în continuare. O traducere a semnelor grafice incomplete părea exclusă. Îndârjit, savantul se uita ţintă printr-o lupă la fragmentele frustrante care-i vor descompleta manuscrisul programat a fi livrat a doua zi. Era deja noapte târzie, iar el adormi.

Visă că se află în anticul Babilon. Un preot într-o lungă robă se aşeză în faţă şi-i spuse: „Vino cu mine. Te voi ajuta.” Cu uşurinţa cu care oamenii acceptă orice irealitate, aşa cum este ea tipică pentru experienţe trăite în vis, americanul l-a urmat pe preot prin oraş. După scurtul marş, ei au intrat într-o clădire deosebit de masivă. Locul lor de destinaţie era o uriaşă încăpere semiîntunecoasă. „Unde mă aflu?“ vru dr. Hilprecht să ştie. „În Nippur, între Eufrat şi Tigru. În templul lui Bel, părintele zeilor”, fu răspunsul.

„Poţi să-mi arăţi vistieria secretă a templului?“ fu întrebarea lui următoare. Preotul zâmbi şi-i făcu semn să-l urmeze din nou. Într-o mică încăpere el arătă spre o ladă din lemn. În ea se găseau ţăndări de agat. Explicaţia preotului: „Cele două fragmente nu aparţin unor obiecte diferite, cum crezi tu, ci unui cilindru cu inscripţie sacră pe care regele Kurigaltu l-a dăruit templului.”

„Cunoşti întreaga inscripţie?“ a întrebat dr. Hilprecht, la care preotul, cu degetul în praful peretelui, scrise vechile cuvinte sumeriene: „Pentru zeul Ninib, fiul lui Bel, domnul său, de la Kurigaltu, marele preot al lui Bel.”

Brusc, americanul se pomeni din nou în biblioteca sa din Philadelphia. Visul, însă, nu se sfârşise încă, întrucât preotul îmbrăcat în alb stătea în picioare lângă birou. Zâmbind, el îi făcu semn spre o foaie de hârtie pe care era scris un singur cuvânt – numele lui Nabucodonosor, regele Babilonului – şi spuse: „Nu, asta nu înseamnă « Nebo, protejează-mi lucrarea ca zidar », cum cred celebrii tăi colegi, ci « Nebo, protejează-mi graniţa ».“

Acestea fiind zise, preotul dispăru. Dr. Elilprecht se trezi mai mult decât buimăcit. Acest vis, rămas până astăzi inexplicabil, revelase totuşi nişte lucruri uluitoare, şi anume: poziţia vistieriei dispărute, traducerea inscripţiei fragmentare legate cu indiciul că la bucăţile de agat nu era vorba de două inele, ci de două fragmente ale aceluiaşi obiect, precum şi corectura traducerii pînă atunci greşită a cuvântului Nabucodonosor. Informaţii care s-au dovedit corecte.